Una dintre marile minuni ale existenței umane pe Pământ este să privești în sus către cer și să meditezi la tărâmurile cerești de dincolo. Și una dintre marile minuni ale existenței umane în secolul 21 este posibilitatea de a face acest lucru cu ajutorul Telescopului Foarte Mare (VLT) al Observatorului European de Sud (ESO).
Situat în Paranal, Chile, VLT a furnizat o serie de imagini uimitoare – cea mai recentă fiind o bulă simetrică de gaz cunoscută sub numele de NGC 2899, care arată ca un fluture psihedelic gigantic ce fâlfâie prin univers. Această nebuloasă planetară nu a mai fost niciodată fotografiată într-un asemenea detaliu, notează ESO, „cu chiar și marginile exterioare slabe ale nebuloasei planetare strălucind deasupra stelelor de fundal.”
Deși au „planetară” în nume, nebuloasele planetare nu sunt exact planetare; și-au primit numele de la astronomii timpurii care le-au descris ca având o aparență asemănătoare planetelor. De fapt, ele sunt ceea ce se întâmplă atunci când stele gigantice, vechi, își dau ultima suflare, se prăbușesc și emit învelișuri de gaz în expansiune, pline cu elemente grele. Asemenea unei morți dramatice pe scenă, în stil spațial, învelișurile strălucesc briliant timp de mii de ani înainte de a se stinge încet.
În prezent, undele de gaz se extind până la doi ani-lumină de centrul obiectului, cu temperaturi atingând peste zece mii de grade Celsius. Această căldură provine din gradul ridicat de radiație de la steaua-mamă a nebuloasei, care face ca gazul de hidrogen din nebuloasă să strălucească într-un halou roșiatic în jurul gazului de oxigen, în albastru.
Harta de mai sus include stele vizibile cu ochiul liber în condiții bune; locația nebuloasei este la cercul roșu.
Frumoasa nebuloasă-fluture este situată în constelația sudică Vela (Pânzele), la o distanță între 3000 și 6500 de ani-lumină. Cele două stele centrale ale sale sunt considerate a fi sursa aspectului său (aproape) simetric. „După ce o stea și-a atins sfârșitul vieții și și-a eliberat straturile exterioare,” explică ESO, „cealaltă stea interferează acum cu fluxul de gaz, formând forma bilobată văzută aici.” ESO adaugă că doar 10 până la 20% dintre nebuloasele planetare prezintă acest tip de formă.
Deși poate fi nevoie de un telescop foarte mare pentru a vedea fenomene precum NGC 2899, este totuși un dar. Imaginea, și altele asemănătoare, au fost realizate în cadrul programului ESO Cosmic Gems, o inițiativă de diseminare a informațiilor pentru a utiliza telescoapele ESO în scopuri educaționale și de informare publică. Folosind timpul de observare al telescopului care nu poate fi utilizat pentru observații științifice, spectacole precum fluturii făcuți din gaz incandescent sunt capturați pentru ca toți să îi poată vedea – oferindu-ne încă un motiv să ne minunăm de cerul nopții de deasupra noastră.
