Un articol de pe blogul Let Grow mi-a atras atenția săptămâna aceasta. Intitulat „Bonile adolescente și cluburile de bone sunt depășite?”, a subliniat faptul că, în prezent, puțini părinți par înclinați să angajeze adolescenți din cartier pentru a avea grijă de copiii lor, în ciuda numeroaselor beneficii ale unui astfel de aranjament. De fapt, articolul afirmă că vârsta medie a bonelor în Regatul Unit a crescut de la 14 la 34 de ani în ultimele decenii.
Printre aceste beneficii se numără câștigarea de bani de către adolescenți și dezvoltarea unui simț sporit al responsabilității, interacțiunea copiilor cu o generație intermediară între ei și părinții lor (și, prin urmare, mai accesibilă), părinții care se bucură de o pauză de la copii fără a cheltui o avere, și adolescenții care ies din casele lor și cultivă prietenii cu copii și alți adulți într-un moment în care s-ar putea să nu dorească să interacționeze cu propriile familii.
Am lucrat ca bonă adolescentă ani de zile și pot confirma toate aceste beneficii. Am făcut babysitting la oră, babysitting peste noapte, zile de vară în timpul săptămânii ca bonă rezidentă pentru proprietari de cabane înstăriți din regiunea mea și chiar am făcut o călătorie de două săptămâni în Canada Atlantică pentru a ajuta o familie care călătorea cu copii mici. Am însoțit copii la petreceri elegante și concerte. Aveam o întâlnire săptămânală fixă cu un copil de 4 ani pe care l-am însoțit la toate galeriile de artă și muzeele din Toronto, până în Turnul CN și la grădina zoologică. Într-o seară memorabilă, am avut grijă de opt copii sub vârsta de opt ani în timp ce mai multe perechi de părinți au ieșit la cină. A trebuit să refuz invitații pentru a face babysitting în Hawaii și Franța din cauza conflictelor cu școala. Era mai mult de lucru decât puteam prelua.
La acea vreme, consideram acele slujbe mai degrabă plictisitoare și un mijloc pentru un scop (mai mulți bani în contul meu bancar), dar acum le văd ca pe experiențe formative în sine. Postarea de pe blogul Let Grow mi-a amintit cât de semnificativ mi-a influențat babysitting-ul viziunea asupra lumii și abordarea mea în ceea ce privește creșterea copiilor. M-a făcut să cred că mai mulți adolescenți ar trebui să facă babysitting, deoarece te pregătește cu adevărat pentru viață într-un mod în care puține alte lucruri o pot face.
Babysitting-ul m-a învățat valoarea creșterii copiilor bine-crescuți. Simplifică viața tuturor. Când copiii sunt consecvent politicoși, plăcuți și receptivi când li se vorbește, sunt o încântare să fii cu ei. Am descoperit că mulți copii care se comportă obraznic în fața părinților lor sunt adorabili de îndată ce părinții lor pleacă, și că obiceiurile alimentare pretențioase dispar adesea atunci când mâncarea le este pusă în față de altcineva decât de părintele lor.
Am dobândit multe abilități practice legate de copii – cum să schimb scutece, să șterg fundulețe mici, să spăl mâini lipicioase, să evit pericolele de sufocare. Am descoperit că natura este un balsam eficient pentru multe afecțiuni emoționale și cel mai bun mod de a epuiza copiii cu energie ridicată. Am învățat că cititul cărților cu voce tare este o modalitate excelentă de a petrece timpul și că muzica creează instantaneu o petrecere.
Babysitting-ul a dezvăluit cum funcționează alte gospodării. Aceasta este o lecție fascinantă, inestimabilă. Este ca și cum ai face un mini-schimb de studenți doar pentru o seară, fără călătorie. Am observat rutine de îngrijire a pielii și alegeri vestimentare și colecții de cărți de bucate și rafturi de cărți și dulapuri cu gustări pentru indicii despre cum trăiesc alți oameni, păstrând aceste informații pentru reflecții viitoare.
Am realizat că adulții pot fi simpatici și distractivi. Am avut conversații grozave cu părinții copiilor pe care îi îngrijeam. Unii părinți mi-au prezentat muzica lor preferată în drum spre casă, și-au descris propriile locuri de muncă și interese și au arătat curiozitate față de studiile mele și obiectivele de viață. Un părinte m-a încurajat să mă înscriu într-un program de schimb de studenți de un an când aveam 16 ani, contestând presupunerea mea inițială că un an era prea mult. Pe baza încurajării ei, am aplicat și am fost acceptată.
Poate cel mai important, babysitting-ul m-a învățat cât de deștepți și rezilienți sunt copiii. Copiii sunt minunați la a se distra singuri și nu se vor destrăma când părinții lor pleacă pentru o zi (sau dacă o fac, își revin rapid). De fapt, copiii se bucură adesea să aibă timp departe de părinții lor, cu cineva mai tânăr și mai energic care să-i supravegheze. Acest lucru m-a învățat să-i privesc ca pe niște ființe mici, puternice, independente, ale căror identități nu sunt definite de părinții lor.
Într-o societate în care familiile sunt din ce în ce mai izolate una de cealaltă, unde copiii nu mai sunt crescuți de un „sat” sau o comunitate de indivizi grijulii, unde părinții simt că fac totul singuri și se tem să lase copiii să exploreze singuri cartierele, angajarea unei bone adolescente este o modalitate simplă de a reduce acest decalaj și de a umple un gol. Aduce o mică parte din comunitate în casă, oferind în același timp adolescentului șansa de a-și câștiga și el o oarecare independență.
Data viitoare când doriți o seară în oraș cu partenerul (și lumea s-a redeschis suficient pentru a permite acest lucru), nu ezitați să apelați la adolescentul de pe stradă și să-i oferiți un loc de muncă. Ar putea fi cel mai bun lucru pentru voi toți.
