Părul Callery „Chanticleer” a fost selectat ca „Arborele Urban al Anului” în 2005 de către revista de arboricultură City Trees pentru combinația sa unică de rezistență la boli și ruperea crengilor, frunzișul luminos și forma excelentă.
Comparativ cu unele rude ale părului, cum ar fi pomul de păr Bradford plantat frecvent, rezistența crengilor părului Chanticleer și ramificarea sa puternică îl fac o plantă urbană mai fiabilă, deoarece este puțin probabil să necesite întreținere municipală, cum ar fi curățarea crengilor sau instalarea de stâlpi de întărire pentru a preveni ruperea copacilor. Arborele produce, de asemenea, flori mici albe primăvara, iar frunzele sale capătă o culoare bogată, de prune, nuanțată cu bordeaux toamna, făcându-l o plantă populară pentru frunzișul de toamnă.
Părul „Chanticleer” a fost descoperit pentru prima dată în anii 1950 pe străzile din Cleveland, Ohio, și remarcat pentru caracteristicile sale dorite. Arborele a fost introdus comercial în 1965 de către celebra Pepinieră Scanlon, care l-a numit pentru prima dată Părul „Chanticleer”. Până de curând, a fost unul dintre cei mai recomandați copaci de către arboriștii municipali.
Părul înflorit
Pyrus este numele botanic pentru toți perii, majoritatea fiind apreciați pentru înfloririle și fructele lor delicioase și cultivați comercial în mare parte din S.U.A. și Canada; cu toate acestea, perii Callery înfloriți nu produc fructe comestibile.
Perii pot fi cultivați în regiunile temperate unde iernile nu sunt prea severe și există umiditate adecvată, dar perii nu supraviețuiesc acolo unde temperaturile scad sub -28 °C. În statele calde și umede din sud, plantarea unui păr ar trebui limitată la soiuri rezistente la boli, cum ar fi multe dintre soiurile de păr Callery.
Soiul numit „Chanticleer” este un arbore predominant ornamental care atinge o înălțime cuprinsă între 9.14 și 15.24 metri, putând rezista poluării și fiind cultivat de-a lungul drumurilor datorită capacității sale de a procesa niveluri mai ridicate de gaze de eșapament. Primăvara, ciorchini de flori albe de 2.54 cm acoperă copacul, iar după flori apar fructe necomestibile de mărimea unui bob de mazăre; toamna, frunzele acestui copac capătă o culoare roșu închis lucios până la stacojiu.
Caracteristici unice ale perilor Chanticleer
Părul Chanticleer este un arbore erect-piramidal, mult mai îngust decât alți peri ornamentali, ceea ce îl face o adăugare valoroasă în peisaje unde spațiul lateral de răspândire este limitat. Are flori atractive, frunziș și culoare de toamnă, iar scoarța este la început netedă cu numeroase lenticele, de culoare maro deschis până la maro-roșcat, apoi devenind ulterior maro-cenușiu cu șanțuri superficiale.
Părul Chanticleer este mai puțin susceptibil la înghețurile timpurii decât alți peri, foarte adaptabil la multe tipuri diferite de soluri și rezistent la arsura bacteriană, și tolerează seceta, căldura, frigul și poluarea, deși nu poate supraviețui în sol uscat, îmbibat cu apă sau alcalin.
Perii Chanticleer ar trebui cultivați într-un loc cu expunere la soare deplin și necesită tăieri și curățări în timpul iernii sau la începutul primăverii pentru o creștere optimă. Datorită formei și structurii sale de ramificare, coroana este mai puțin predispusă la ruperea crengilor în cazul ninsorilor abundente de iarnă.
Arthur Plotnik, în „Cartea Copacilor Urbani”, sugerează că soiul Chanticleer „este unul dintre cei mai promițători… este rezistent la boli, excepțional de rezistent la frig, abundent în flori și bogat colorat toamna; se pare că oferă chiar și câteva flori bonus toamna.”
Dezavantajul părului
Unele soiuri de Păr Callery, de obicei varietățile mai noi, au capacitatea de a produce fructe care generează semințe viabile. Cu toate acestea, există multe state care se confruntă acum cu specii non-native invadând mediile lor. Conform listei „Arbori invazivi și exotici” de la Invasive, statele care se confruntă acum cu peri invazivi evadați includ Illinois, Tennessee, Alabama, Georgia și Carolina de Sud.
Multe soiuri sunt, în general, incapabile să producă semințe fertile prin autopolenizare sau polenizare încrucișată cu un alt arbore din același soi. Cu toate acestea, dacă diferite soiuri de peri Callery sunt cultivate la o distanță de polenizare a insectelor, de aproximativ 91.44 metri, pot produce semințe fertile care pot germina și se pot stabili oriunde sunt dispersate.
O altă preocupare principală pentru acest soi de păr este că perii Callery în plină înflorire produc un miros nedorit. Horticultorul Dr. Michael Durr numește mirosul „fetid”, dar acordă arborelui note mari pentru frumusețea sa în designul peisagistic.
