Rinoceri, pentru coarnele lor. Rechini, pentru înotătoarele lor. Elefanți, pentru fildeșii lor. Tigri, pentru organele și pieile lor.
Lista speciilor pe cale de dispariție braconate pentru părți din corpul lor, destinate vânzării ilegale pe piața neagră, este lungă. Din păcate, pe măsură ce aceste specii scad, iar braconajul devine mai dificil, problema nu a încetinit — dimpotrivă, a devenit mai metodică, mai organizată și mai avansată tehnologic. Paznicii parcurilor și guvernele se luptă să combată bande aproape mafiote care folosesc elicoptere, ochelari de vedere pe timp de noapte și puști de mare putere pentru a-și doborî țintele.
Dar progresele tehnologice nu s-au limitat la instrumentele folosite pentru braconaj — ele oferă, de asemenea, soluții uimitoare pentru prinderea braconierilor. Iată șapte instrumente care fac o diferență.
Drone
Pe măsură ce costul dronelor scade și acestea devin mai ușor de utilizat, aceste instrumente de înaltă tehnologie au jucat un rol important pentru conservatori și paznicii parcurilor care doresc să oprească braconierii. Deja, dronele au fost folosite pentru a proteja specii pe cale de dispariție din Kenya până în Nepal și balenele din ocean. Google a acordat Fondului Mondial pentru Natură 5 milioane de dolari prin Global Impact Awards, bani care vor fi cheltuiți pe tehnologie care poate susține eforturile de conservare, inclusiv dronele de supraveghere aeriană. A avea ochi pe cer, mai ales pe un vehicul mic și silențios, este un avantaj major pentru echipele care protejează speciile pe cale de dispariție.
Urmărirea ADN-ului
Uneori, descurajarea braconierilor înseamnă să te asiguri că aceștia știu că vor fi prinși, chiar dacă reușesc să comită crima și să vândă bunurile obținute ilegal. Aici intervine urmărirea medico-legală, o tactică care funcționează cu mai multe specii. De exemplu, atunci când înotătoarele de rechin ilegale sunt confiscate, oamenii de știință învață cum să folosească ADN-ul din înotătoare pentru a urmări rechinul până la originea sa, până la populațiile distinctive. Ei pot folosi apoi acest „cod poștal” ADN pentru a indica autorităților unde să monitorizeze pescuitul ilegal de înotătoare de rechin și să prindă vinovații. Aceasta funcționează cu cel puțin două specii de rechin, rechinul întunecat și rechinul de cupru. Nu va funcționa pentru fiecare specie, mai ales pentru cele care se deplasează pe arii extinse, dar funcționează pentru unele și aceasta este o veste bună pentru aceste specii de rechin pe cale de dispariție.
O altă strategie de urmărire ADN funcționează cu rinocerii. Sistemul de Indexare a ADN-ului Rinocerilor (RhoDIS) include date din 2010, inclusiv aproximativ 5.800 de infracțiuni de braconaj de rinoceri. Sistemul, conform unui studiu din ianuarie 2018 publicat în Current Biology, a condus direct la condamnări pentru braconieri. Un corn confiscat poate fi urmărit până la rinocerul exact de la care a fost luat, ceea ce poate oferi autorităților un indiciu pentru găsirea braconierului și a traficanților care au scos cornul pe piață. Știind că ai putea fi prins chiar și după ce bunurile nu mai sunt în mâinile tale ar putea fi un puternic factor de descurajare și i-ar putea face pe braconieri să se gândească de două ori.
Garduri cu alarmă
În 2013, Serviciile pentru Fauna Sălbatică din Kenya au anunțat că vor folosi tehnologie avansată pentru împrejmuirea anumitor rezervații, într-o încercare de a ține braconierii și speciile pe cale de dispariție departe unii de alții. Gardurile emit o alarmă și trimit un mesaj paznicilor faunei sălbatice dacă sunt manipulate — fie de un braconier, fie de un animal. Odată primit mesajul, paznicii se pot îndrepta direct către zona afectată pentru a vedea ce se întâmplă. Acest instrument este doar pentru zone mai mici, rezervații suficient de mici pentru a fi împrejmuite, și nu ar funcționa pentru rezervațiile mari. Totuși, o anumită protecție pentru anumite zone este mai bună decât nimic, și poate că faptul de a nu ști care garduri sunt echipate cu alarme va descuraja braconierii într-o anumită măsură. Într-adevăr, oficialii speră că gardurile pot opri până la 90 la sută din braconajul din zonele împrejmuite.
Camere ascunse discrete
O companie numită Wildland Security a creat TrailGuards, o cameră de traseu micuță care poate fi ascunsă în trunchiuri de copaci, arbuști și alte crăpături de-a lungul traseelor. Camerele sunt declanșate de mișcarea animalelor mari, la fel ca și capcanele cu cameră folosite de cercetători. Cu toate acestea, camera este programată să recunoască potențialele amenințări și trimite imaginea imediat echipelor anti-braconaj, care pot analiza și acționa dacă imaginea relevă un braconier.
Camerele ascunse, la fel ca gardurile cu alarmă, nu sunt o soluție perfectă pentru prinderea braconierilor. Cu TrailGuard, există problema costului echipamentului și a conexiunii la internet pentru a trimite și primi imagini, un cost pe care multe rezervații și parcuri de animale sălbatice nu și-l pot permite. Există, de asemenea, timpul necesar pentru a ajunge la locația unde a fost observat un potențial braconier, timp în care aceștia ar putea să-și facă prada. Dar camerele ascunse își au locul lor în arsenal și pot fi utile în anumite circumstanțe.
Google Earth și coliere GPS
Google Earth a oferit o mulțime de informații și descoperiri pentru oamenii de știință și conservatori care scanează globul de pe ecranele computerelor lor. Dar poate fi, de asemenea, un instrument în timp real pentru a opri braconajul. Save the Elephants folosește Google Earth împreună cu coliere de urmărire GPS pe elefanți pentru a monitoriza mișcările turmelor, notând nu doar locația lor, ci și cât de repede se deplasează. Ei pot folosi datele aproape în timp real pentru a urmări dacă un individ sau o turmă pare să fugă de urmăritori, precum și dacă un animal a încetat să se miște și ar fi putut cădea victimă braconajului. Echipa primește alerte pe dispozitive mobile atunci când mișcările unui elefant sunt neobișnuite, spunându-le când să acorde atenție și unde să meargă pentru a investiga.
Organizația non-profit nu folosește Google Earth doar pentru a urmări mișcările și a oferi ajutor animalelor pe teren, ci și pentru a furniza date de înaltă calitate publicului. Site-ul Elefanți în Pericol utilizează Google Maps Engine și Fusion Tables pentru a arăta povestea populațiilor de elefanți de-a lungul timpului și pe întreg continentul, dezvăluind tendințe și generând interes general pentru protejarea speciei.
Coliere anti-capcană cu alerte de urgență
O amenințare serioasă pentru unele specii nu provine din vânătoarea activă, ci din vânătoarea pasivă prin lațuri. Braconierii amplasează lațuri care prind specii precum lei, gheparzi, leoparzi și câini sălbatici africani în jurul gâtului. Acest lucru înseamnă adesea o moarte lentă și dureroasă în timp ce așteaptă ca braconierul să verifice capcanele. Fondul Wildlife Act are o soluție interesantă — coliere rezistente la lațuri care cer ajutor. Colierele sunt similare cu benzile late de piele ale unui colier de urmărire GPS, doar că sunt mai groase și au rânduri de mici noduli metalici care vor prinde lațul și îl vor împiedica să sufoce sau să taie gâtul animalelor. Colierul alertează apoi echipa că animalul a încetat să se miște sau este separat de haită, ceea ce înseamnă că ar putea fi rănit sau prins în capcană. Echipa îl poate localiza apoi pentru a-l ajuta și a-l elibera înapoi în sălbăticie.
Cipuri GPS încorporate
Proiectul Rhino Rescue folosește tehnologia GPS, precum și o utilizare ingenioasă a vopselei, pentru a opri în mod proactiv braconierii, făcând coarnele nedorite în primul rând. Proiectul infuzează o vopsea roz strălucitoare, indelebilă, în corn, folosind un dispozitiv de înaltă presiune. De asemenea, introduc trei microcipuri GPS în corn. Nu numai că cornul este nedorit pentru că este acum roz pentru totdeauna, dar este și nedorit pentru că este marcat ca fiind unul cu microcipuri ascunse undeva în interior, care ar dura ceva timp să fie scoase, probabil deteriorând cornul și scăzându-i valoarea în acest proces. Conservatorii care monitorizează mișcările rinocerului ar putea spune dacă se întâmplă ceva ciudat și dacă cornul se mișcă într-un mod neobișnuit (cum ar fi la viteza unui jeep sau elicopter de evadare pentru o lungă perioadă, de exemplu). Această vopsea roz descurajatoare s-ar putea să nu ajute rinocerii vânați sub acoperirea nopții cu ochelari de vedere nocturnă, deoarece culoarea nu ar fi vizibilă. Dar va contribui la descurajarea braconierilor care vânează sau caută rinoceri în lumina zilei. Este nefericit că am ajuns într-un punct în care rinocerii sălbatici care aleargă cu coarne roz aprins, microcipate, reprezintă cea mai bună protecție, dar rozul este cu siguranță mai bun decât extincția.
