După rapoarte optimiste privind creșterea programelor de bike sharing, se pare că acest concept s-ar putea prăbuși sub hashtag-ul #incivilitate.
În cele mai recente rapoarte, compania de bike sharing Gobee.bike s-a retras din Paris după ce 60% din flotă a fost furată, vandalizată sau „privatizată” (aparent practica de a închiria bicicleta pe o bază permanentă, eliminând-o astfel din spațiul de partajare), iar 6400 de apeluri de reparații au fost necesare în primele luni de serviciu.
Acesta nu este un caz izolat, deoarece compania s-a închis oficial sau a dispărut mai mult sau mai puțin în orașele franceze Lille și Reims, s-a retras din Bruxelles în Belgia și și-a închis operațiunile din Italia – toate la doar câteva luni după ce anunțase cu bucurie noul serviciu de partajare.
Și Gobee nu este singură. Rapoartele despre mii de biciclete vandalizate au inclus și bicicletele cu cadru galben de la Oto. Deși Mobike rămâne optimistă, invitând urmăritorii de pe Twitter să ghicească unde va apărea următoarea lor lansare majoră săptămâna aceasta, numeroasele biciclete portocalii și gri fotografiate în canal în acest tweet aparțin în mod clar flotei lor:
Este acesta un vandalism gratuit, inevitabil?
…sau există lecții de învățat de către noile și existentele inițiative de bike sharing din fluxurile de comentarii sociale despre bike sharing? Rețelele sociale pot provoca vandalii, dar oferă și multe indicii privind nemulțumirea generalizată față de serviciile de bike sharing. Plângerile din fluxurile de discuții includ:
- Biciclete grele care au viteze, adesea o singură viteză, care obosesc utilizatorul.
- În ciuda serviciilor de reparații înființate de furnizori, lipsa de întreținere, cum ar fi umflarea anvelopelor și ungerea lanțului, rămâne o problemă; probabil că serviciile de reparații sunt prea ocupate să răspundă la vandalism pentru a se ocupa de elementele de bază.
- Utilizatorii se plâng că o bicicletă nu putea fi parcată și blocată de la utilizare atunci când chiriașul se oprea pentru o scurtă pauză în timpul plimbărilor sale.
- Taxele continuă să se acumuleze în conturile utilizatorilor care au constatat că lacătul era stricat la sfârșitul călătoriei lor, deși, probabil, vor fi compensați de program.
- Potrivirea bicicletei este menționată de utilizatori, dar poate mulți au ratat indicațiile companiilor despre cum să ajusteze înălțimea șeii la închirieri, ceea ce ar oferi o oarecare ușurare, dacă nu o potrivire profesională pentru curse.
- Unii merg atât de departe încât se plâng că bike sharing-ul este o conspirație malefică a Națiunilor Unite.
Protestele nu se limitează nici la chiriașii de biciclete. Datorită sistemelor lor de blocare independente, bicicletele fără stații nu sunt parcate în locuri special amenajate pentru biciclete, ci, în schimb, aglomerează trotuarele și străzile, blocând ruta pentru persoanele cu dizabilități și enervând, în general, publicul larg. Propriul nostru Lloyd Alter a abordat aceste argumente, vezi, de exemplu, referința sa la „mașinile fără stații” care blochează căile pietonilor.
În mod ironic, utilizatorii raportează că bicicletele care păreau greu de localizat atunci când erau necesare apar brusc peste tot pe străzi imediat după ce programele se retrag din oraș. Această reacție negativă apare atunci când deblocarea în rețea se oprește la bicicletele „privatizate”, care sunt apoi abandonate pe străzi, devenind o problemă pentru autoritățile municipale.
Deci ce se poate face pentru a salva bike sharing-ul?
Ei bine, în primul rând, să încercăm să fim puțin mai civilizați. Nu ne putem baza pe un Batman al bicicletelor pentru a controla străzile orașelor noastre, așa că trebuie să lucrăm cu toții împreună pentru a respecta proprietatea comună și a descuraja pe cei care nu împărtășesc acest angajament față de comunitate.
Dar asta este ca și cum le-ai spune oamenilor să țină dietă și să facă exerciții fizice pentru o societate mai sănătoasă. Ceea ce va funcționa mai probabil trebuie integrat în conceptul programului de bike sharing. Aici trebuie să devenim creativi.
Ar putea fi bike sharing-ul microfinanțat, astfel încât fiecare magazin local de biciclete să poată oferi câteva biciclete de închiriat? Și aplicația de bike sharing să fie transformată dintr-un instrument specific unei companii într-o aplicație partajată, permițând utilizatorilor să ia o bicicletă de la orice magazin și să o lase înapoi la orice alt magazin? O astfel de schemă ar face bicicletele proprietate locală și, probabil, prin urmare, mai respectate. Ar plasa fiecare bicicletă într-un punct natural de întreținere și ar folosi timpul de nefuncționare din magazinele locale în scopuri bune.
Am putea renunța la investiția masivă în biciclete de flotă grele și scumpe în favoarea punerii la dispoziție a bicicletelor uzate sau mai ieftine? Modelele actuale par destinate să prevină furtul și să promoveze publicitatea – dar descurajarea furtului pare să nu funcționeze, iar imaginea partajată poate servi la promovarea vandalismului ca reacție împotriva inamicilor globali percepuți sau pur și simplu pentru că brandul poate fi vizat pe rețelele sociale. Bicicletele mai ieftine ar putea, de asemenea, să facă „pierderile” (termenul de management al riscului pentru furtul și deteriorarea inevitabile care apar în orice afacere de consum) mai ușor de tolerat pentru modelul de investiții.
Prețurile necesită, de asemenea, o analiză. Gradul ridicat de „privatizare”, implicând, se pare, 50% din bicicletele Gobee, sugerează că prețurile sunt prea mici, făcând „închirierea” permanentă a bicicletei prea atractivă. Dar prețurile mari descurajează participanții și reduc beneficiile programului. Poate un model de prețuri eșalonat ar putea funcționa: ideal gratuit pentru 15 minute, apoi ieftin pentru încă câteva fracțiuni de oră, cu prețuri crescând rapid ulterior pentru a menține „partajarea” în modelul de bike sharing.
Oricum ar fi, bike sharing-ul oferă unul dintre cele mai valoroase concepte de afaceri sustenabile disponibile. În teorie, aceasta ar trebui să fie o poveste de succes de proporții magnifice. Nu ar trebui, și nu putem, să o lăsăm să devină o tragedie a bunurilor comune.
