Nu prea mulți oameni ocupă locurile de parcare astăzi. Este povestea unuia dintre marile succese în urbanismul tactic.
Este a treia vineri din septembrie, cunoscută și sub numele de Ziua Park(ing). A început în 2005, când Matt Passmore și echipa sa de la Rebar, un studio de artă și design din San Francisco, au pus bani într-un parcometru și au întins gazon, au instalat o bancă și un copac, scriind:
Ceea ce s-a și întâmplat, două ore mai târziu, așa că au rulat gazonul, au măturat locul de parcare și au plecat acasă.
În 2012 am realizat primul meu videoclip cu iPhone-ul alături de Matt Passmore, în timpul simpozionului „Making Space” din Philadelphia; nici măcar nu știam să țin telefonul corect. El descrie cum a inspirat o mișcare și apoi a evoluat în parklets permanente.
În 2012, Ziua Park(ing) era un eveniment foarte important. Astăzi este Ziua Park(ing) 2018 și nu mai este un eveniment atât de mare. Chiar și site-ul oficial pare să fi fost ocupat de cineva care vinde unelte. Nu este vorba că am devenit cu toții blazați; este că parklets-urile au fost normalizate. Ziua Park(ing) a devenit una dintre marile pietre de hotar în istoria a ceea ce Mike Lydon și Anthony Garcia au numit Urbanism Tactic, scriind în cartea lor despre acest subiect:
Aici, activismul a dus de fapt la o schimbare reală, la recucerirea străzilor; planificatorii urbani și politicienii au realizat că străzile sunt bune pentru mai mult decât simpla depozitare a mașinilor. Oamenii nici măcar nu mai trebuie să pună bani în parcometru; a devenit legal. Anul trecut, Benjamin Schneider de la Citilab a vorbit cu partenerul lui Passmore, John Bela:
S-ar putea să aveți dificultăți în a găsi o instalație Ziua Park(ing) astăzi. Asta pentru că a devenit Anul Park(ing). Ce poveste minunată de succes.
