De când am zărit pentru prima dată Jupiter pe cerul nopții, acum aproximativ 400 de ani, nu am putut să să ne luăm ochii de la el. Și nu doar pentru că gigantul gazos este cea mai mare planetă din sistemul nostru solar. Jupiter este, de asemenea, cea mai mare personalitate din vecinătatea noastră galactică.
Atmosfera sa este agitată de super-furtuni, multe dintre ele făcând ravagii de sute de ani. Iar aceste furtuni prezintă nori de furtună înalți de 64 de kilometri care aruncă fulgere de cel puțin trei ori mai puternice decât orice am cunoscut pe Pământ.
Și apoi, există Marea Pată Roșie, o mega-furtună care este de două ori mai lată decât întreaga noastră planetă. Acum, grație unei colaborări între Telescopul Spațial Hubble, Observatorul Gemini și sonda spațială Juno, putem privi sub aceasta pentru a vedea cât de adânc se întinde talentul lui Jupiter pentru dramă.
„Vrem să știm cum funcționează atmosfera lui Jupiter”, spune Michael Wong, un astronom de la Universitatea din California, Berkeley, care a lucrat la proiect, într-un comunicat de presă.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii au combinat observații multi-lungime de undă de la Hubble și Gemini cu imagini de aproape din orbita lui Juno. Descoperirile lor, publicate săptămâna aceasta în The Astrophysical Journal Supplement Series, explorează originile erupțiilor de fulgere și ale vortexurilor ciclonice.
Pe parcurs, observațiile suprapuse de la Gemini, Hubble și Juno pictează întreaga planetă în infraroșu, oferindu-ne cel mai detaliat portret de până acum al acestei regine a dramei – și, mai precis, al mega-furtunii care este Marea Pată Roșie.
Se pare că pata mocnită este plină de găuri. Harta în infraroșu, notează cercetătorii, dezvăluie că petele întunecate din Pata Roșie nu sunt tipuri diferite de nori, ci mai degrabă goluri în stratul de nori.
„Este cam ca un dovleac de Halloween”, notează Wong în comunicat. „Vedeți lumină infraroșie puternică venind din zonele fără nori, dar acolo unde sunt nori, este foarte întuneric în infraroșu.”
Cu ajutorul telescoapelor Hubble și Gemini, precum și al sondei spațiale Juno, oamenii de știință spun că pot acum să pătrundă în adâncurile atmosferei furioase a lui Jupiter – și să înțeleagă cum s-a format aceasta.
„Deoarece acum avem în mod regulat aceste imagini de înaltă rezoluție de la câteva observatoare și lungimi de undă diferite, învățăm mult mai multe despre vremea lui Jupiter”, explică Amy Simon, savant planetar la NASA, în comunicat. „Acesta este echivalentul nostru al unui satelit meteorologic. Putem începe în sfârșit să urmărim ciclurile meteorologice.”
