Acest corp stâncos interstelar îi nedumerește pe astronomi de ani de zile. Când a fost observat pentru prima dată în 2017, aceștia au crezut că este o cometă. Apoi Observatorul European de Sud a anunțat că este un asteroid, pe baza măsurătorilor și observațiilor ESO — făcându-l primul asteroid cunoscut din spațiul interstelar. Acum, cercetătorii au o nouă teorie: este un fragment dintr-o planetă sfâșiată de steaua sa gazdă.
Deci, ce știm cu adevărat despre acest obiect ciudat cu o poveste de origine confuză?
Oamenii de știință l-au numit ‘Oumuamua. „Ou” înseamnă „a ajunge la”, iar „mua” înseamnă „primul, în avans” — reflectând natura obiectului ca un „cercetaș” sau „mesager” din trecut.
Se pronunță astfel:
Când a fost descoperit?
Această rocă unică a fost observată pentru prima dată în octombrie 2017, când telescopul Pan-STARRS 1 din Hawaii a detectat un punct slab de lumină mișcându-se pe cerul nopții. Măsurătorile traiectoriei obiectului au arătat rapid că nu putea proveni din sistemul nostru solar; acesta era un obiect interstelar, un vizitator temporar în vecinătatea noastră, care probabil a rătăcit singur prin spațiu miliarde de ani.
De unde provine ‘Oumuamua?
De atunci, o echipă de oameni de știință a restrâns posibilitățile privind originea obiectului în formă de trabuc la patru stele — pitica roșie HIP 3757, steaua asemănătoare Soarelui HD 292249 și alte două stele nenumite. Ei și-au bazat descoperirile pe informațiile care arată că ‘Oumuamua s-a comportat ca o cometă și le-au combinat cu date din misiunea Gaia a ESA, care arată stelele care ar fi avut o întâlnire apropiată cu cometa.
Există chiar și o teorie neobișnuită conform căreia ‘Oumuamua este o navă spațială extraterestră trimisă să investigheze Pământul, potrivit cercetătorilor de la Centrul Harvard Smithsonian pentru Astrofizică. „Având în vedere o origine artificială, o posibilitate este ca ‘Oumuamua să fie o pânză solară, plutind în spațiul interstelar ca o rămășiță a unui echipament tehnologic avansat”, au scris autorii studiului. Este demn de remarcat faptul că teoria neconvențională, publicată în Astrophysical Journal Letters, a primit multă opoziție.
Un lucru pe care îl știm este că acest obiect aparte i-a intrigat pe oamenii de știință de ani de zile.
Teoria fragmentului de planetă
Cea mai nouă teorie, propusă de autorul studiului, Yun Zhang, cercetător la Observatorul Côte d’Azur din Franța, spune că obiectul pe care îl vedem acum a apărut dintr-un fel de accident cosmic antic. Ea și asociații ei cred că obiectul este un fragment creat atunci când un obiect interstelar s-a apropiat prea mult de steaua sa părinte și a fost sfâșiat ca urmare. Ei nu sunt primii care propun această teorie, dar sunt primii care o investighează mai amănunțit.
„O întâlnire mareică între o planetă sau un corp mic și o stea este un joc de tragere de funie între atracția gravitațională a stelei și auto-gravitația corpului care trece pe lângă ea”, a declarat Zhang pentru The Guardian. Cercetătorii spun că ‘Oumuamua este un fragment creat de acea întâlnire, un proces numit disrupție mareică.
Pentru a ajunge la această concluzie, Zhang a explicat pentru revista Smithsonian, ea și colegii ei au refăcut traiectoria obiectului prin spațiu și timp cu o serie de simulări computerizate până au găsit în cele din urmă una care se potrivea tuturor caracteristicilor neobișnuite, cum ar fi mișcarea obiectului prin spațiu, culoarea sa și chiar forma sa memorabilă. Teoria fragmentului, pe care au publicat-o în revista Nature Astronomy, a produs cea mai bună potrivire.
Teoria cometei
O echipă de oameni de știință a ajuns la concluzia că ‘Oumuamua trebuie să fie o cometă deoarece corpul stâncos accelerează — ceva ce cometele fac în spațiu. „Era altceva care împingea ‘Oumuamua departe de Soare, așa că se mișca mai repede decât ar fi trebuit doar din cauza gravitației”, a declarat astronomul Alan Fitzsimmons pentru The Verge.
Totuși, cometele au de obicei o coadă de gaz provenind de la gheața topită de soare de la suprafață, care le propulsează prin spațiu, iar ‘Oumuamua nu pare să aibă gaz în jurul său. „Praful ar fi putut fi desprins de pe cometă în timp ce aceasta călătorea prin spațiu, sau poate că astronomii pur și simplu nu l-au observat. Iar gazul este de fapt greu de detectat”, a spus astronomul Karen Meech. „Ai nevoie de o cometă strălucitoare, sau de un telescop foarte mare. Iar aceasta a fost o cometă foarte slabă. Așa că oamenii au încercat, dar datele erau foarte zgomotoase.” Meech mai notează că această cometă ar putea conține materiale diferite față de cometele din sistemul nostru solar, ceea ce ar putea explica de ce nu este prezent gaz.
În plus, un studiu din 2019 realizat de o echipă de cercetători de la Yale și CalTech explică faptul că, deși oamenii de știință nu au observat gaz sau o coadă emise de ‘Oumuamua, acesta este totuși o cometă.
„O structură bogată în substanțe volatile, care emite gaze pentru ‘Oumuamua, oferă cea mai simplă explicație pentru traiectoria sa ciudată”, a scris echipa în lucrarea lor. Ei au determinat acest lucru prin crearea unei versiuni model a lui ‘Oumuamua care emitea un jet de particule de vapori, iar modelul a accelerat și s-a mișcat exact ca ‘Oumuamua.
În 2017, cercetătorii de la Queen’s University din Belfast (QUB), Irlanda, au observat că ‘Oumuamua reflecta lumina soarelui și este similar cu obiectele înghețate din spațiu care au o crustă uscată, ceea ce înseamnă că ar putea exista prezența apei.
„Acest lucru se datorează faptului că ‘Oumuamua a fost expus la raze cosmice timp de milioane, sau chiar miliarde, de ani, creând un strat izolator bogat în materie organică pe suprafața sa”, a declarat Fitzsimmons într-o declarație din decembrie 2017. „Am descoperit, de asemenea, că un înveliș de 0,5 metri grosime, bogat în material organic, ar fi putut proteja un interior asemănător unei comete, bogat în gheață de apă, de vaporizare atunci când obiectul a fost încălzit de soare, chiar dacă a fost încălzit la peste 300 de grade Celsius.”
Teoria asteroidului
Datorită proprietăților fizice diferite ale lui ‘Oumuamua, astronomii au crezut că este un asteroid.
În 2017, oamenii de știință au observat ‘Oumuamua folosind Telescopul Foarte Mare al ESO și au remarcat că avea o culoare roșiatică închisă și părea foarte alungit, ca un trabuc.
„Aceste proprietăți sugerează că ‘Oumuamua este dens, posibil stâncos sau cu un conținut ridicat de metale, îi lipsesc cantități semnificative de apă sau gheață, iar suprafața sa este acum întunecată și înroșită din cauza efectelor iradierii de la razele cosmice de-a lungul a milioane de ani. Se estimează că are o lungime de cel puțin 400 de metri”, a declarat ESO într-un comunicat. Cercetătorii au presupus că culoarea închisă, roșie a lui ‘Oumuamua este indicativă pentru un conținut ridicat de metale care a fost iradiat de raze cosmice de-a lungul a milioane de ani.
Asteroizii sunt compuși din metale și material stâncos, în timp ce cometele sunt formate din gaz, praf și apă. Astfel se explică de ce oamenii de știință au crezut anterior că ‘Oumuamua era un asteroid.
Un studiu din martie 2018 publicat în Monthly Notices of the Astronomical Society a dezvăluit, de asemenea, că ‘Oumuamua provenea mai mult ca sigur dintr-un sistem stelar binar — când două stele orbitează în jurul unui centru comun. Cercetătorii au ajuns la această ipoteză determinând că sistemele binare pot ejecta obiecte stâncoase precum ‘Oumuamua în spațiu. „Ei au concluzionat, de asemenea, că probabil provine dintr-un sistem cu o stea relativ fierbinte, cu masă mare, deoarece un astfel de sistem ar avea un număr mai mare de obiecte stâncoase mai aproape de centru”, a declarat Societatea Regală de Astronomie în comunicatul său de presă. Cercetătorii cred, de asemenea, că asteroidul a fost probabil ejectat la un moment dat în jurul formării planetelor, când a trecut prin sistemul nostru solar.
Din fericire, acest obiect nu este atât de vorbăreț și ostil și deja pare să părăsească rapid sistemul solar.
„Trebuia să acționăm rapid”, a explicat Olivier Hainaut, membru al echipei, despre descoperirea traiectoriei rapide de evadare a obiectului. „’Oumuamua trecuse deja de cel mai apropiat punct de Soare și se îndrepta înapoi în spațiul interstelar.”
Ce altceva îl face unic?
Mișcarea de rostogolire a lui ‘Oumuamua este, de asemenea, neobișnuită, așa cum o echipă de cercetători QUB a raportat într-o scrisoare publicată în Nature Astronomy în februarie 2018. Mișcările sale haotice indică un „trecut violent”, au notat aceștia, posibil datorită unei coliziuni antice cu un alt planetesimal înainte de a fi expulzat din propriul său sistem solar.
„Modelarea noastră a acestui corp sugerează că rostogolirea va dura multe miliarde până la sute de miliarde de ani înainte ca tensiunile interne să-l facă să se rotească din nou normal”, a declarat astrofizicianul QUB, Wes Fraser, într-o declarație. „Deși nu cunoaștem cauza rostogolirii, prezicem că cel mai probabil a fost pus în mișcare de un impact cu un alt planetesimal din sistemul său, înainte de a fi ejectat în spațiul interstelar.”
Oamenii de știință se grăbesc să afle cât mai multe despre ‘Oumuamua înainte ca acesta să ne părăsească pentru totdeauna. Se așteaptă să treacă deasupra orbitei lui Jupiter în mai 2018, urmat de Saturn în ianuarie 2019 și apoi de Neptun în 2022. Totuși, scurta sa vizită ne-ar putea lăsa cu mai multe întrebări decât răspunsuri.
Deși este prima rocă spațială interstelară observată vreodată, astronomii estimează că avem cel puțin un astfel de vizitator extraterestru pe an. Așadar, după ce ‘Oumuamua ne părăsește, va trebui să continuăm să căutăm mai multe.
„Continuăm să observăm acest obiect unic”, a spus Hainaut, „și sperăm să stabilim mai precis de unde a venit și unde se va duce în continuare în călătoria sa prin galaxie. Și acum că am găsit prima rocă interstelară, ne pregătim pentru următoarele!”
