Modul în care privim stelele a fost influențat de multe femei, dar s-ar putea să nu le cunoașteți numele. Multe și-au urmat pasiunea pentru cer cu mult înainte ca rețeaua conservatoare a astronomiei să le accepte. Din fericire, lucrurile se schimbă, deși femeile reprezintă încă doar 15 la sută din astronomii din întreaga lume. Dar, după cum veți vedea, ceea ce le lipsește în număr, aceste femei compensează prin contribuțiile aduse înțelegerii noastre asupra cosmosului.
Vera Cooper Rubin: Detectivul materiei întunecate
La începutul anilor 1970, Vera Rubin a făcut echipă cu astronomul Kent Ford și alți cercetători pentru a studia rotația galaxiilor spirale. Spre surprinderea lor, au descoperit că mișcarea unghiulară prezisă nu se potrivea cu ceea ce observau. De fapt, galaxiile se roteau atât de repede încât predicțiile arătau că ar trebui să se destrame dacă singurul lucru care le ținea împreună era gravitația stelelor lor vizibile. Rubin și colaboratorii ei au emis ipoteza că un fel de lipici invizibil – o masă nevăzută – trebuie să acționeze. Munca revoluționară a grupului a furnizat primele dovezi directe ale existenței materiei întunecate invizibile, acea substanță misterioasă care alcătuiește cea mai mare parte a universului, dar nu emite energie sau lumină. De fapt, aceasta este încă teoria dominantă pentru „problema rotației galaxiilor” pe care au descoperit-o. Rubin a primit zeci de premii și distincții pentru că a ajutat la descifrarea modului în care sunt construite galaxiile și universul. A murit în 2016 la vârsta de 88 de ani.
Carolyn Porco: Regina inelelor
Carolyn Porco este un fel de vedetă rock printre astronomi. Nu este doar o scriitoare prolifică, ci este și frecvent profilată și intervievată de mass-media. Porco își găsește timp și pentru cercetări inovatoare, începând din anii 1980 cu munca ei la misiunile Voyager către Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. De fapt, ea este considerată unul dintre cei mai importanți experți mondiali în inelele planetare și sateliții care orbitează aceste planete gigantice exterioare. Porco conduce acum echipa de imagistică a misiunii Cassini, care orbitează Saturn. Printre cele mai mari descoperiri ale sale de până acum se numără gheizerele gigantice de particule de gheață (indicând prezența apei) de pe Enceladus, al șaselea satelit ca mărime al lui Saturn. Porco este, de asemenea, un om de știință în imagistică la misiunea New Horizons, aflată în prezent în drum spre Pluto și Centura Kuiper, la cele mai îndepărtate margini ale sistemului nostru solar. Puteți asculta discursul TED al lui Porco despre Saturn în videoclipul de mai sus.
Nancy Grace Roman: Mama telescopului spațial Hubble
Cu mult înainte ca majoritatea femeilor să îndrăznească să ia în considerare o carieră în știință, Nancy Grace Roman visa să devină astronom, potrivit unui interviu NASA. Născută în 1925, ea a organizat un club de astronomie în curte pentru prietenii ei la vârsta de 11 ani și nu a încetat niciodată să aspire la stele. A continuat să obțină doctoratul în astronomie la Universitatea din Chicago în 1949 și a devenit primul șef de astronomie al NASA – și prima femeie care a ocupat o poziție executivă acolo.
A murit pe 25 decembrie la vârsta de 93 de ani.
Cea mai mare realizare a lui Roman a fost, probabil, cruciada ei pionieră de a dezvolta telescoape orbitale, inclusiv Hubble, care ajută astronomii să detecteze radiația electromagnetică a stelelor (cum ar fi razele infraroșii și razele gamma) ce sunt în mare parte blocate de atmosfera Pământului. Eforturile ei au oferit nenumăraților astronomi o viziune mai completă asupra modului în care se formează și evoluează stelele.
Jocelyn Bell Burnell: Pioniera pulsarilor
În 1967, în timp ce lucra la doctoratul ei la Universitatea Cambridge, Jocelyn Bell Burnell a observat semnale pulsatorii ciudate venind din spațiu prin noul radiotelescop al școlii pe care îl ajutase să-l construiască împreună cu coordonatorul ei de teză, Antony Hewish, și Sir Martin Ryle. Prin cercetări meticuloase, ea și colegii ei au identificat în cele din urmă aceste semnale radio ca provenind de la o stea neutronică ce se rotește rapid, sau pulsar, așa cum a devenit cunoscută. Burnell a fost listată ca al doilea autor pe lucrarea care anunța descoperirea pulsarilor, dar a fost ignorată de comitetul Nobel, care a acordat în comun premiul pentru fizică lui Hewish și Ryle în 1974. Omisiunea ei este încă considerată controversată. Burnell, originară din Irlanda de Nord, a continuat să primească zeci de premii și distincții pentru a avansa înțelegerea noastră asupra stelelor și a fost recent numită prima femeie președinte a Societății Regale din Edinburgh, academia națională de științe și litere a Scoției.
Margaret J. Geller: Cartografa universului
Universul este un loc vast, dar asta nu a împiedicat-o pe Margaret Geller să încerce să-l reducă la o dimensiune de înțeles. De la început, scopul ei a fost nimic mai puțin decât divin: să cartografieze tot ceea ce poate – și nu poate – fi văzut în cosmos. Geller, laureată a unor premii, a primit un doctorat de la Princeton și a predat la Harvard. Lucrează ca cercetător principal la Observatorul Astrofizic Smithsonian, unde studiază structura galaxiilor, inclusiv a propriei noastre Căi Lactee, și încearcă să cartografieze distribuția materiei întunecate pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine rolul acesteia în univers și relația noastră cu ea.
Debra Fischer: Vânătoare de exoplanete
Asemenea lui Columb și Magellan înaintea ei, astronomul Debra Fischer de la Yale este o exploratoare de lumi noi – doar că aceste lumi noi nu se află pe Pământ. Ea și colegii ei au localizat sute de planete în afara sistemului nostru solar care orbitează în jurul altor sori. Fischer își termina studiile postuniversitare chiar când a fost descoperită prima planetă extrasolară în anii 1980. Teza ei de doctorat a fost despre spectroscopia Doppler, o metodă folosită pentru a detecta exoplanete. A fost captivată. De atunci, a descoperit asemănări între sistemul nostru solar și altele (de exemplu, majoritatea conțin planete multiple ca al nostru). Cu toate acestea, Fischer și echipa ei, cu ajutorul cetățenilor-oameni de știință dintr-un grup pe care l-a ajutat să-l lanseze, numit Planet Hunters, au descoperit, de asemenea, multe planete ciudate și neobișnuite care nu seamănă deloc cu ale noastre, inclusiv una cu doi sori. De ce face asta? Scopul real, recunoaște ea, este de a găsi viață extraterestră.
Carolyn Shoemaker: Vânătoare de comete
Cu sute de asteroizi și zeci de comete la activ (mai mult decât orice alt astronom), Carolyn Shoemaker este o legendă. Probabil cea mai mare realizare a ei este co-descoperirea, în 1993, împreună cu soțul ei, Eugene, și astronomul amator David Levy, a cometei Shoemaker-Levy 9. Când au găsit-o, cometa orbita în fragmente în jurul lui Jupiter, aparent la scurt timp după ce fusese capturată de forțele gravitaționale ale planetei gigant și sfâșiată. Anul următor, cele 21 de fragmente ale sale s-au izbit de Jupiter, uimind astronomii din întreaga lume cu un spectacol spectaculos, o dată în viață. Acum, la 85 de ani, Shoemaker a primit numeroase premii pentru descoperirea ei care a schimbat lumea și pentru munca ulterioară de scanare a cerului în căutarea asteroizilor și cometelor care ar putea intra în coliziune cu Pământul.
Heidi Hammel: Astronom de planete exterioare
Când Cometa Shoemaker-Levy 9 și-a găsit sfârșitul în 1994, tânăra Heidi Hammel și echipa ei au condus Telescopul Spațial Hubble de pe Pământ pentru a fotografia și studia evenimentul colosal. În calitate de cercetător principal la Space Science Institute și vicepreședinte executiv al Asociației Universităților pentru Cercetare în Astronomie, cercetările lui Hammel se concentrează pe Neptun și Uranus – adesea desconsiderații „Rodney Dangerfields ai sistemului solar”, așa cum i-a descris atât de potrivit New York Times. Renumită pentru abilitatea ei de a explica știința oamenilor obișnuiți, Hammel a schimbat pentru totdeauna modul în care privim aceste planete exterioare, care sunt lumi dinamice, în continuă evoluție. Ea ajută, de asemenea, la dezvoltarea succesorului lui Hubble, Telescopul Spațial James Webb, care este programat pentru lansare în 2018 și va aduce sistemul nostru solar și restul universului într-un focus mai clar.
Sandra Faber: Decodificatoarea galaxiilor
Ce este universul și cum a ajuns aici? Acestea ar putea fi cele mai arzătoare întrebări dintre toate. Astronomul Sandra Faber și-a dedicat o viață căutării răspunsurilor științifice și, în acest proces, a schimbat modul în care astrofizicienii privesc cerul. Profesor la Universitatea din California, Santa Cruz, și director interimar al Observatoarelor UC, decenii de cercetare ale lui Faber se axează pe evoluția structurii în univers și pe modul în care se formează galaxiile. Ea a co-descoperit relația Faber-Jackson (o metodă de estimare a distanțelor până la alte galaxii prin legarea luminozității acestora de viteza stelelor din interiorul lor), a ajutat la proiectarea celor mai mari telescoape optice și infraroșii din lume la Observatorul W.M. Keck din Hawaii și conduce cel mai mare proiect al Telescopului Spațial Hubble din istorie – CANDELS – pentru a înțelege formarea galaxiilor aproape de momentul Big Bang-ului. În 2013, Președintele Obama i-a acordat lui Faber Medalia Națională pentru Știință.
Jill Tarter: Urmăritoare de extratereștri
Oamenii s-au întrebat de la începutul timpurilor dacă mai există cineva acolo. Pentru astronomul Jill Tarter, această întrebare a dat naștere unei cariere. La fel ca Ellie Arroway, eroina romanului „Contact” al lui Carl Sagan din 1985, Tarter a dedicat decenii scanării cerului în căutarea vieții în domeniul cunoscut sub numele de SETI, căutarea inteligenței extraterestre, inclusiv o perioadă ca director al Centrului pentru Cercetare SETI la Institutul SETI. De fapt, Jodie Foster a consultat-o în timpul filmării versiunii cinematografice a „Contact”. Acum retrasă, Tarter nu a intrat niciodată în contact cu extratereștri, dar pasiunea și dedicarea ei pentru utilizarea metodelor științifice și a tehnologiei de pionierat pentru a-i găsi au contribuit la împingerea căutării noastre de vecini cosmici din domeniul șarlataniei în cel al respectabilității, și chiar al posibilității.
