Adunarea în jurul mesei familiale pentru o cină zilnică nu a fost niciodată atât de complicată. Se pare că în fiecare zi apare un nou studiu care descrie ratele crescânde ale obezității, pericolul alimentelor ultra-procesate, și programul din ce în ce mai încărcat al familiilor — toate acestea contribuind la un sistem alimentar unic și, din păcate, inegal în S.U.A.
O carte nouă, scrisă de o echipă de sociologi, „Oala sub presiune: De ce gătitul acasă nu ne va rezolva problemele și ce putem face în privința asta,” explorează relația dintre hrană, familie și sănătate. Profesorii au studiat 168 de familii sărace și din clasa de mijloc din Carolina de Nord, unele timp de până la cinci ani, mergând cu ele la magazine alimentare, observându-le gătind acasă și, în general, observându-le obiceiurile alimentare zilnice. Ceea ce au descoperit este, ei bine, complicat.
„Cercetarea noastră ne-a convins că soluțiile la presiunile noastre colective legate de gătit nu vor fi găsite în bucătăriile individuale,” notează autorii în introducerea lor. Aceasta este o contradicție directă cu figurile publice gurmande pe care le vedem lăudând exact acest mesaj. De ani de zile, gătitul acasă a fost proclamat ca fiind răspunsul la toate necazurile noastre legate de mâncare. De la studiile Harvard la cartea „Cooked” a scriitorului culinar Michael Pollan și emisiunea Netflix cu același nume, până la discursurile TED ale bucătarului celebru Jamie Oliver, aceste mesaje bine intenționate, dar greșite, vor să știm că gătitul acasă este panaceul. Dar, așa cum ne reamintește „Oala sub presiune”, a avea timpul necesar pentru a cumpăra ingrediente proaspete, a planifica o masă echilibrată și a găti într-o bucătărie dotată și funcțională pur și simplu nu este o realitate pentru mulți americani care lucrează.
Presiune suplimentară
Cartea este organizată în jurul a șapte „mesaje gurmande” populare, variind de la „ești ceea ce mănânci” la „știe ce ai în farfurie” și „familia care mănâncă împreună, rămâne împreună”. Apoi, autorii analizează modul în care aceste mesaje bine intenționate pun presiune asupra familiilor (și mai ales asupra femeilor) că întoarcerea la masa de seară va crea copii mai sănătoși și legături familiale mai puternice. Prin integrarea în casele și bucătăriile acestor nouă familii diferite timp de ani de zile, cercetătorii prezintă o imagine convingătoare a motivului pentru care trebuie să căutăm în afara bucătăriei răspunsuri la problemele noastre colective legate de hrană.
„Americanii sunt din ce în ce mai lipsiți de bani și timp,” scriu autorii, „confruntându-se cu costurile în creștere ale educației, sănătății și locuințelor; navete mai lungi la serviciu; și o incertitudine crescândă cu privire la siguranța sistemului nostru alimentar.” Cu toate acestea, nu este totul sumbru, deoarece profesorii oferă modalități reale și tangibile de a face sistemul nostru alimentar mai echitabil în propriile noastre case, comunități și țară.
Pentru început, păstrați mâncarea în perspectivă. Gătitul este minunat și important, dar nu este esența absolută a unei bune educații parentale. Studiile arată că simpla petrecere a timpului de calitate cu copiii este ceea ce contează cel mai mult, fie că este vorba de gătit o masă organică de la zero sau de a juca un meci de baschet în aer liber.
Reducerea presiunii asupra familiilor de a pregăti o masă gătită acasă în fiecare seară duce la sugestia lor de a lua în considerare alte modalități prin care oamenii să împartă o masă împreună, care să nu implice împovărarea unei singure persoane cu sarcina intensivă de pregătire a alimentelor. Soluțiile colective care ajută oamenii de la toate nivelurile de venit includ prânzuri școlare universale preparate cu alimente proaspete, încurajarea bisericilor și a creșelor să-și împartă bucătăriile comerciale, iar cinele comunitare sunt toate modalități de a aduce oamenii împreună, ușurând sarcina.
Alte soluții cer o schimbare completă atât a modului nostru de gândire, cât și a politicilor noastre. „Trebuie să redefinim modul în care gândim despre hrană: nu ca pe un privilegiu care să fie acordat de caritate oamenilor care îl merită, ci ca pe un drept fundamental al omului pentru toată lumea,” afirmă autorii. Ei aduc în discuție faptul sobru că Statele Unite sunt una dintre puținele țări în curs de dezvoltare care nu a susținut dreptul la hrană. Recunoașterea hranei ca drept al omului permite abordarea insecurității alimentare printr-o abordare multi-pronged: creșterea salariului minim, investirea în locuințe accesibile și consolidarea programelor noastre de asistență alimentară în loc să le restricționăm.
Și, în final, sprijiniți muncitorii care ne hrănesc. Mâncarea care apare pe masa noastră (sau în cutia noastră de pizza) în fiecare seară nu ajunge acolo prin magie. Este o ironie crudă faptul că personalul care lucrează în bucătăriile restaurantelor de lux probabil nu-și permite să mănânce acolo, sau că fructele și legumele pe care consumatorii din clasa de mijloc le cumpără pentru a-și menține familiile sănătoase sunt culese de muncitori agricoli care suferă de probleme de sănătate ocupaționale. Atât consumatorii, cât și comercianții joacă un rol în îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale muncitorilor.
Dacă vrem să avem un sistem alimentar echitabil și just pentru toată lumea, va trebui să căutăm răspunsuri în afara bucătăriei.
