Luna trecută, New York Times Magazine a publicat o poveste fascinantă care a analizat în profunzime industria modei. Această industrie, care pulsa odinioară în New York (și alte orașe) și a contribuit enorm la vitalitatea sa, a fost decimată de COVID-19. Nu doar că vitrinele magazinelor sunt închise și prezentările de modă sunt dintr-o dată un lucru din trecut, dar nu există piață online pentru nimic altceva decât articole de îmbrăcăminte de casă, deoarece nimeni nu merge nicăieri. Scriitoarea Irina Aleksander întreabă: „Ce se întâmplă atunci?”
Articolul său, care documentează dispariția nenumăratelor branduri de lux alături de succesul stratosferic al producătorului de treninguri Entireworld (vânzările din martie au crescut cu 662% față de anul precedent), arată că industria modei era deja în dificultate, deși fisurile sale ar fi putut să nu fie evidente pentru un observator ocazional. Era suprasolicitată, cu prea multe prezentări („un ritual uzat”, în cuvintele designerului șef de la Gucci, Alessandro Michele) și prea mult accent pe noutate și nu suficient pe calitate.
Aleksander explică conceptul copleșitor al R.T.V-urilor („return to vendor” – returnare către furnizor), care există în multe contracte între designeri și comercianți cu amănuntul. Dacă o colecție nu se vinde, comerciantul o returnează designerului, care este responsabil pentru veniturile pierdute. Dacă retailerii trebuie să reducă prețul unei colecții mai devreme, designerul le datorează pierderile. Acest lucru face aproape imposibilă avansarea. Aleksander continuă:
Anna Wintour, redactorul-șef al revistei Vogue, descrie situația actuală ca pe o șansă de a reseta și a regândi; a „cristalizat multe conversații pe care industria modei le purta de ceva timp”, dar pe care nu a putut să le pună în practică deoarece „este atât de mare și sunt atât de multe piese în mișcare”. (Să nu mai menționăm faptul că ar fi dăunător pentru mulți designeri să se abată de la norma stabilită.)
Wintour nu crede că prezentările de modă așa cum le știm noi vor reveni vreodată. „Cred că este într-adevăr un moment în care trebuie să învățăm din ceea ce s-a întâmplat, aproape despre cât de fragil și la limită trăiam cu toții. Și că nu era atât de solid.”
Designerul Marc Jacobs a spus-o bine într-o conversație cu Vogue:
Pentru oricine a cumpărat, cercetat sau scris despre moda sustenabilă și etică, acest lucru nu este o surpriză. Încă de la prăbușirea fabricii Rana Plaza în 2013, care a ucis 1.134 de oameni și a rănit peste 2.500, starea industriei modei așa cum o știm a părut precară. Poveștile de groază despre branduri de lux precum Burberry, care își incinerau propriul stoc excedentar în 2017-18 pentru a menține valoarea mărcii, au subliniat nesănătatea modelului de afaceri. Cu siguranță s-ar fi prăbușit la un moment dat, iar COVID a accelerat acest proces.
Dar acum, privind distrugerile din jurul nostru, ce trebuie să se schimbe? Oamenii vor continua să se îmbrace și să facă cumpărături pentru a alunga plictiseala și a căuta stimulare, dar cum se poate redefini industria pentru a fi mai bună și mai rezilientă?
Cred că o mare parte a soluției constă în schimbarea mesajului media. Rolul mass-media este profund. Modul în care modelează poveștile despre modă are puterea de a influența milioane de oameni și de a schimba percepția despre ceea ce este normal, sănătos și corect. Aș susține că acoperirea mediatică a tendințelor de modă are mai multă influență decât designerii înșiși, care sunt oarecum la cheremul interpretărilor Internetului asupra muncii lor. Așadar, dacă celebritățile, influencerii, scriitorii și analiștii pot începe să pună noi întrebări despre modă și să le plaseze în centrul atenției în acoperirea lor, există potențialul de a redefini prioritățile industriei. Deci, care ar trebui să fie aceste întrebări?
Trebuie să începem să întrebăm ce purtăm, nu cine a proiectat
Actrița britanică Emma Watson, o activistă de mult timp pentru moda etică, a scris,
Imaginați-vă dacă fiecare articol ar întreba despre proveniența unui articol? Standardele de muncă din fabrica unde a fost făcut? Numele, vârsta și salariile persoanelor ale căror mâini l-au creat? Nu este cu nimic diferit de a întreba ce ingrediente intră în fabricarea produselor alimentare nou lansate.
Trebuie să începem să refolosim haine și să le arătăm cu mândrie
Aici influencerii online și bloggerii de modă pot face o diferență reală. Există o stigmatizare deranjantă asociată cu refolosirea hainelor, iar aceasta conduce la producția de piese de modă rapidă ieftine, aproape de unică folosință, crescând în același timp cantitatea de textile care ajung la groapa de gunoi. Trebuie să facem reutilizarea acceptabilă, poate chiar „cool”, dar acest lucru se va întâmpla doar dacă persoanele care o practică sunt lăudate pentru asta de către mass-media, nu criticate. [Citește: De ce ar trebui să fii mândru că îți repeți ținutele]
Trebuie să găsim o modalitate de a măsura sustenabilitatea
În prezent, sustenabilitatea este tratată ca o tendință, dar trebuie să fie o cerință de bază. După cum Maxine Bédat, fondatoarea brandului de modă Zady și a New Standard Institute, un think tank de modă etică, a declarat recent pentru Grist: „Nu poți gestiona ceea ce nu măsori.” Energia, utilizarea substanțelor chimice, salariile și condițiile de muncă sunt toate definibile și cuantificabile, dar acest lucru nu a fost o prioritate până acum. Bédat continuă: „Dacă nu măsurăm aceste lucruri, nu știm dacă facem progrese sau pur și simplu vindem o altă cămașă.”
Trebuie să încetăm să spunem că unele lucruri sunt la modă și altele nu
Acest lucru nu numai că ar putea reduce oarecum consumul, ceea ce este disperat necesar din punct de vedere ecologic, dar ar putea, de asemenea, să scadă presiunea asupra designerilor, care se zbat să țină pasul cu programe imposibil de încărcate. Articolul lui Aleksander subliniază absurditatea faptului că un stoc perfect bun își pierde valoarea de îndată ce provine dintr-un sezon anterior, dar notează că este o provocare enormă de rezolvat:
Trebuie să ne îndepărtăm de tendințele sezoniere și să implementăm noi standarde pentru a evalua valoarea unui articol. Trebuie să începem să admirăm hainele pentru calitatea lor inerentă, frumusețea, versatilitatea, metodele de producție etice și confortul, respingându-le în mod activ pe cele care nu îndeplinesc aceste standarde. Hainele pot fi în continuare o sursă extraordinară de plăcere într-o eră post-COVID, dar consumul lor trebuie să devină mai puțin despre gratificarea imediată și trecătoare și mai mult despre satisfacția durabilă. Este o sarcină dificilă, cu siguranță, dar nu este imposibilă.
