Tyrannosaurus rex este, fără îndoială, cel mai faimos dintre dinozauri. Fiind răspândit în America de Nord vestică de astăzi, acum 65 de milioane de ani, era temut atât de creaturile contemporane, cât și de viitorii săi admiratori.
Dar ce îl face pe T. rex atât de faimos? Ei bine, nu este numit „rege” (rex) degeaba. Ca un carnivor feroce și un specimen masiv, și-a câștigat coroana figurativă. Dar știați că T. rexii aveau fețe extrem de sensibile sau că erau la fel de inteligenți ca un cimpanzeu modern? Iată câteva fapte despre T. rexi care v-ar putea surprinde.
1. T. Rexii erau creați pentru vânătoare
T. rexii erau carnivori vicioși. Deși credința că erau cel mai mare prădător dinozaur a fost contrazisă, nu se poate nega că erau vânători feroce și eficienți. De fapt, corpurile lor erau concepute pentru asta.
Cu o lungime de 12,2 metri și o înălțime de 3,7 metri, T. rexul avea avantajul mărimii atunci când urmărea prada. De asemenea, gurile lor adăposteau dinți zimțați de mărimea bananelor, deși un dinte descoperit avea o lungime masivă de 30,5 centimetri. Poate cel mai important pentru T. rex a fost forța sa impresionantă de mușcătură, care putea sfărâma osul fără efort. Un studiu din 2019 a constatat că această abilitate se datora în mare măsură rigidității craniului T. rexului, care a ajutat la transmiterea întregii forțe a mușchilor săi maxilari uriași în dinți.
2. Creierul T. Rexilor i-a ajutat să evolueze
T. rexii aveau creier pe măsura forței lor — de două ori mai mare, de fapt. Creierul acestui dinozaur era dublu față de cel al majorității semenilor săi. Și, deși mărimea creierului și inteligența sunt doar slab corelate, coeficientul său de encefalizare — o măsură științifică utilizată pentru a compara aproximativ inteligența diferitelor animale — indică faptul că T. rexii erau destul de inteligenți. Probabil că erau la egalitate intelectuală cu cimpanzeii moderni, care sunt mai inteligenți decât câinii și pisicile.
Acea minte, spre deosebire de mușchi, a fost cea care a permis T. rexului să evolueze în super-prădătorul pe care îl cunoaștem. Fosilele indică faptul că inițial a fost o creatură minusculă și ar fi putut să-și croiască drum în lanțul trofic utilizându-și inteligența superioară.
3. Simțurile lor erau extrem de ascuțite
Odată cu acele creiere mari, au venit simțuri foarte dezvoltate, inclusiv mirosul, auzul și văzul. T. rexii aveau regiuni olfactive neobișnuit de mari pentru un dinozaur, ceea ce înseamnă că simțul mirosului era deosebit de puternic. Acest lucru a ajutat creatura să urmărească și să vâneze prada cu succes pe timp de noapte.
T. rexii aveau, de asemenea, un simț ascuțit al auzului. Cochlea, o parte a urechii interne, era excepțional de lungă. Acest lucru sugerează o capacitate de a detecta sunete de frecvențe extrem de joase.
În cele din urmă, cu ochi de mărimea portocalelor, T. rexul avea un simț al văzului la fel de impresionant. Ochii erau așezați sus pe capul dinozaurului, îmbunătățindu-i vederea pe distanțe lungi. De asemenea, erau plasați la distanță mare unul de altul, ceea ce îmbunătățește percepția adâncimii.
4. Nu puteau alerga
Poate că erau mari și puternici, dar T. rexii nu erau rapizi. Deși odată se credea că picioarele mari și musculoase ale T. rexului l-ar putea ajuta să alerge mai repede decât un cal, cercetări ulterioare sugerează că acest aspect al fiziologiei unice a dinozaurului îl ținea de fapt pe loc.
Potrivit unui studiu din 2017, orice viteză dincolo de un mers normal „ar aplica sarcini mai mari scheletului decât ar fi putut suporta”. Cu alte cuvinte, alergatul ar pune atât de multă presiune pe picioarele unui T. rex încât probabil s-ar rupe.
5. T. Rexii erau iubiți sensibili
În fața reputației sale terifiante, este ușor să trecem cu vederea latura surprinzător de senzuală a T. rexului. Oamenii de știință au descoperit că tiranozaurii, familia din care făceau parte T. rexii, aveau zone ale feței deosebit de sensibile, perforate de deschideri nervoase; boturile lor erau mai sensibile la atingere decât vârfurile degetelor umane.
Un domeniu în care această sensibilitate ar fi putut fi utilizată a fost cel al curteniei. Cercetătorii au raportat că „tiranozaurii ar fi putut să-și frece fețele sensibile una de alta ca o parte vitală a jocului pre-copulator”.
6. Brațele lor mici ar fi putut fi utile
Poate la fel de faimoase ca mușcătura puternică a T. rexului sunt brațele sale disproporționat de mici. Nu par să fi fost utile — ar putea să nu fi fost suficient de lungi pentru ca dinozaurul să-și atingă chiar și propria față.
Oamenii de știință sunt încă nesiguri cu privire la motivul exact al brațelor minuscule, dar există teorii. Una este că brațele erau folosite mai degrabă pentru îmbrățișat decât pentru a se întinde. Ar fi putut să-și rotească palmele în sus, ceea ce ar putea însemna să țină prada aproape de piept (și să o strivească).
O altă teorie este că au fost utile pentru dinozaurii tineri la vânătoare înainte ca fălcile lor să devină puternice și pur și simplu au rămas pe corp pe măsură ce T. rexul a dezvoltat alte mijloace de a prinde prada.
7. Aveau sisteme de climatizare încorporate
Așa cum oamenii transpiră, multe animale au sisteme anatomice pentru menținerea temperaturii corpului — inclusiv T. rexii. Specia avea două găuri mari în acoperișul craniului, numite fenestre dorsotemporale. Aceste găuri au fost mult timp considerate a susține mușchi legați de mișcările maxilarului, dar, privind craniul aligatorului, o reptilă comparabilă, cercetătorii suspectează altceva.
Găurile, care sunt prezente atât în craniile T. rexului, cât și ale aligatorului, par să facă parte dintr-un sistem circulator în contracurent care conținea vase de sânge. Probabil că au acționat ca un fel de termostat intern pentru a ajuta creaturile cu sânge rece să se încălzească și să se răcească atunci când era necesar, în funcție de mediul lor.
8. T. Rexii erau părinți iubitori
Curtenia nu a fost singura dată când T. rexii și-au utilizat nasurile sensibile; acestea au ajutat și la creșterea puilor. T. rexii își foloseau fețele pentru a se asigura că ouăle fragile erau mutate cu delicatețe. Între timp, simțul ascuțit al mirosului dinozaurului a ajutat la găsirea locului ideal pentru un cuib unde să depună acele ouă transportate cu grijă.
Este posibil ca părinții T. rex să fi fost, de asemenea, protectori cu puii lor. Există o lipsă surprinzătoare de exemplare tinere în înregistrarea fosilă. Acest lucru ar putea însemna o serie de lucruri, iar una dintre teorii este că majoritatea T. rexilor tineri au trăit suficient de mult pentru a ajunge la vârsta adultă, ceea ce ar fi însemnat ajutor și îndrumare parentală.
