Una dintre cele mai aprinse controverse din istoria conservării este cunoscută sub numele de Dezbaterea SLOSS. SLOSS înseamnă „Unic Mare sau Mai Multe Mici” și se referă la două abordări diferite în conservarea terenurilor pentru a proteja biodiversitatea într-o anumită regiune.
Abordarea „unic mare” favorizează o singură rezervă de teren considerabilă, contiguă.
Abordarea „multiple mici” favorizează multiple rezerve de teren mai mici, ale căror suprafețe totale egalează pe cea a unei rezerve mari.
Determinarea suprafeței pentru oricare dintre abordări se bazează pe tipul de habitat și speciile implicate.
Un concept nou stârnește controverse
În 1975, un om de știință american numit Jared Diamond a propus ideea de referință că o singură rezervă de teren mare ar fi mai benefică în ceea ce privește bogăția și diversitatea speciilor decât mai multe rezerve mai mici. Afirmația sa s-a bazat pe studiul unei cărți intitulate Teoria Biogeografiei Insulare de Robert MacArthur și E.O. Wilson.
Afirmația lui Diamond a fost contestată de ecologistul Daniel Simberloff, un fost student al lui E. O. Wilson, care a remarcat că, dacă mai multe rezerve mai mici ar conține fiecare specii unice, atunci ar fi posibil ca rezervele mai mici să adăpostească chiar mai multe specii decât o singură rezervă mare.
Dezbaterea despre habitat se intensifică
În jurnalul The American Naturalist, oamenii de știință Bruce A. Wilcox și Dennis D. Murphy au răspuns unui articol al lui Simberloff argumentând că fragmentarea habitatului (cauzată de activitatea umană sau de schimbările de mediu) reprezintă cea mai critică amenințare la adresa biodiversității globale.
Zonele contigue, au afirmat cercetătorii, nu sunt doar benefice pentru comunitățile de specii interdependente, ci sunt și mai susceptibile de a susține populații de specii care apar la densități scăzute ale populației, în special vertebrate mari.
Efecte dăunătoare ale fragmentării habitatului
Potrivit Federației Naționale a Vieții Sălbatice, habitatul terestru sau acvatic fragmentat de drumuri, exploatări forestiere, baraje și alte dezvoltări umane „s-ar putea să nu fie suficient de mare sau conectat pentru a susține speciile care au nevoie de un teritoriu vast pentru a-și găsi parteneri și hrană. Pierderea și fragmentarea habitatelor îngreunează găsirea de locuri de odihnă și hrănire de către speciile migratoare de-a lungul rutelor lor de migrație.”
Atunci când habitatul este fragmentat, speciile mobile care se retrag în rezerve de habitat mai mici pot ajunge supraaglomerate, crescând competiția pentru resurse și transmiterea bolilor.
Efectul de margine
Pe lângă întreruperea contiguității și scăderea suprafeței totale a habitatului disponibil, fragmentarea amplifică și efectul de margine, rezultat dintr-o creștere a raportului margine-interior. Acest efect afectează negativ speciile adaptate la habitatele interioare, deoarece devin mai vulnerabile la prădători și perturbări.
Nicio soluție simplă
Dezbaterea SLOSS a stimulat cercetări intense asupra efectelor fragmentării habitatului, ducând la concluzii conform cărora viabilitatea oricărei abordări poate depinde de circumstanțe.
Mai multe rezerve mici pot fi, în unele cazuri, benefice atunci când multe specii sunt legate între ele pe mici petice de habitat. Fragmentarea poate fi de fapt benefică în astfel de cazuri, permițând speciilor spațiul necesar pentru a se separa. Însă dezbaterea este departe de a fi rezolvată, conform multor studii.
Verificare a realității
Kent Holsinger, Profesor de Ecologie și Biologie Evoluționistă la Universitatea din Connecticut, susține: „Întreaga această dezbatere pare să fi ratat esențialul. La urma urmei, înființăm rezerve acolo unde găsim specii sau comunități pe care dorim să le salvăm. Le facem cât de mari putem, sau cât de mari avem nevoie pentru a proteja elementele care ne preocupă. De obicei nu ne confruntăm cu alegerea de optimizare pusă în dezbaterea [SLOSS]. În măsura în care avem opțiuni, alegerile cu care ne confruntăm sunt mai degrabă… cât de mică poate fi o zonă pe care o putem proteja și care sunt parcelele cele mai critice?”
