Gătitul este o abilitate care evoluează constant pentru oricine o practică în mod regulat — dar nu mă refer doar la învățarea de noi rețete sau tehnici. Pe măsură ce devii mai bun la gătit, apare o ușurință în efort, un fel de fluiditate care face pregătirea meselor mai simplă și mai eficientă.
Obișnuiam să cred că totul ținea de planificarea meselor și de a avea un plan detaliat stabilit în avans, dar acum îmi dau seama că ușurința de a găti apare atunci când începi să o consideri un proces continuu — „continuumul de gătit”, dacă vrei. Ai răbdare cu mine în timp ce explic.
Cei mai eficienți bucătari de casă nu se opresc niciodată cu adevărat din gătit. Nu este o treabă făcută o dată și gata, în care începi o rețetă de la zero, o termini, pui totul la loc și apoi treci la ceva complet diferit în seara următoare. „Bucătarul continuu” pregătește mereu ingrediente de bază care sunt multifuncționale, se gândește dinainte la următorul fel de mâncare care poate folosi aspecte ale celui precedent și își dă seama cum să încorporeze resturile în noi mese. Bucătarul continuu nu consideră mesele ca proiecte independente, ci mai degrabă mici opriri de-a lungul unei călătorii culinare mai mari.
Gătitul în acest fel ar putea părea complicat la început, dar creează un fel de flux care face pregătirea meselor mai ușoară decât atunci când începi de la zero în fiecare seară. De obicei, există ceva parțial gata de utilizat și poți construi sau extinde pe baza ingredientelor pe care le ai deja, ceea ce îți dă un impuls în gătit.
Am făcut asta în practică de mult timp, dar nu am articulat-o cu adevărat sau nu am auzit pe altcineva să o descrie până când am citit noua carte de bucate a lui Anne Marie Bonneau, „Bucătarul cu zero deșeuri”. Într-un capitol intitulat „Gătit ca bunica”, ea a explicat importanța de a te gândi dinainte la următoarea rețetă și de a folosi totul tot timpul.
Prioritatea principală a lui Bonneau este, desigur, reducerea risipei, și deși asta contează pentru mine, nu este la fel de important ca eficiența în a-mi hrăni cei trei copii flămânzi la sfârșitul unei zile pline de muncă. În ciuda priorităților diferite, aceeași tehnică ne este de folos ambilor. Iată câteva exemple ale acestui continuum de gătit în acțiune.
Săptămâna trecută am găsit un dovleac kabocha în cămară care trebuia neapărat mâncat, așa că l-am pus în Instant Pot înainte de a-mi duce copiii la o plimbare. Mai târziu am servit câteva bucăți la cină, dar am depozitat restul în frigider. Două zile mai târziu, a fost transformat într-o delicioasă supă cremă de dovleac cu curry, folosind un borcan de supă de legume pe care îl făcusem săptămâna precedentă, utilizând resturi de legume salvate de la un curry de năut și legume pe care îl gătisem pentru a folosi un mănunchi de produse ofilite și năut care se apropiau de sfârșitul duratei de viață. Am mâncat supa cu chipsuri de pită făcute în casă, pe care le-am preparat prăjind pâini pită vechi, unse cu ulei de măsline și za’atar. Astfel, puteți vedea cum acea supă a fost mai mult decât o simplă supă: a fost punctul culminant al mai multor proiecte de gătit separate.
Cât despre rețetele de bază pe care le-am menționat mai devreme, acestea sunt mini-proiecte precum ceapa roșie murată, sosul aioli cu usturoi, vinegretele pentru salată, un sos pesto sau chermoula care folosește tulpini de ierburi rămase sau verdețuri ofilite, fasole sau cereale gătite refrigerate, legume prăjite, nuci caramelizate, pesmet prăjit sau crutoane și alte elemente care pot fi extinse într-o masă mai mare în scurt timp.
Dacă văd lapte acru sau iaurt mucegăit în frigider, mă gândesc imediat să fac pâine de porumb sau biscuiți care ar putea însoți o supă de fasole. Dacă am mai multe pachete pe jumătate folosite de paste uscate, este un moment bun să fac o tavă de macaroane cu brânză pentru copii. Dacă sunt prea multe legături de verdețuri ofilite — spanac, mangold, kale și altele — este timpul să fac o galetă sărată sau o plăcintă cu foi. Dacă cartofii încep să se înmoaie sau să încolțească, planific pentru acea seară o tortilla spaniolă, care face un mic dejun excelent a doua zi, sau transform un cartof dulce singuratic în hummus. Dacă există orez vechi în frigider care nu se va reîmprospăta prin reîncălzire, îl prăjesc sau îl transform într-o salată consistentă cu legume tocate, ierburi, fasole și vinegretă.
Este nevoie de timp și practică pentru a vedea potențialul în toate aceste ingrediente diferite — și pentru a le ține cont atunci când îți dai seama ce să gătești în continuare — dar, în cele din urmă, devine un obicei. Începe să se simtă și ca o plasă de siguranță, ceva la care să te bazezi atunci când nu ești sigur ce să prepari sau să mănânci.
Așadar, poate, fă din acesta noul tău obiectiv: în loc să planifici mesele pentru o săptămână întreagă, privește doar câteva zile înainte. Vezi ce poți pregăti astăzi care va face cina de mâine mai ușor de preparat, și cum acele resturi ar putea fi încorporate în masa de a doua zi. Prăjește mereu, marinează, înmoaie, fierbe la foc mic și congelează ingredientele în surplus, pentru că nu știi niciodată când îți vor fi de folos.
Vezi cum te simți. S-ar putea să fii plăcut surprins de sentimentul de comoditate și capacitate pe care îl oferă „gătitul continuu”.
