Responsabilitatea socială corporativă (RSC) este ideea că afacerile au obligații nu doar față de acționari, ci și față de societate în general și trebuie să acționeze în moduri responsabile social și ecologic. Aceasta este uneori denumită „tripla bază de referință” (triple bottom line), măsurând și răspunzând impacturilor sociale și de mediu alături de profituri.
Tripla bază de referință constă în „cei trei P”: profit, oameni și planetă. Concentrându-se pe oameni, afacerile iau în considerare toți factorii interesați, inclusiv clienții, angajații și comunitățile afectate de operațiunile lor. Concentrându-se pe planetă, afacerile se angajează să-și reducă impactul asupra mediului.
Abordări de RSC în domeniul mediului
Responsabilitatea socială corporativă înseamnă că performanța unei afaceri este măsurată nu doar în termeni de profit, ci și prin cât de bine abordează impacturile sale sociale și de mediu. Deși noțiunea de afaceri care „fac bine” nu este nouă, iterația modernă a RSC a apărut în anii 1950 și a evoluat în anii 1960, influențată de mișcările sociale pentru justiție rasială, drepturile muncii și protecția mediului. De-a lungul timpului, mediul a devenit un focus proeminent.
Afacerile și industria au impacturi ecologice enorme, de la emisia de poluanți periculoși la consumul unor cantități vaste de resurse naturale. Astăzi, multe companii abordează sustenabilitatea ecologică nu doar ca o obligație legală, ci ca o oportunitate de afaceri și un imperativ moral.
Piramida RSC a lui Carroll
Unul dintre cele mai influente cadre de RSC, publicat în 1991 de expertul în management Archie B. Carroll, este o piramidă simplă cu patru domenii: economic, legal, etic și discreționar (filantropic). Împreună, aceste domenii servesc drept ghid pentru modul în care afacerile pot naviga responsabilitățile societale.
În domeniul economic, pur și simplu, afacerile trebuie să facă profit pentru a continua să funcționeze, dar trebuie să facă acest lucru în limitele legii. Domeniul etic înseamnă a opera în moduri care apără drepturile părților interesate (nu doar ale acționarilor): obligația de a „nu face rău”. Domeniul discreționar implică tot ce ține de donațiile corporative: donații, voluntariat și alte modalități de a „face bine”.
Circularitatea
Multe afaceri încearcă să integreze „economia circulară” în cel puțin unele dintre practicile lor. Circularitatea urmărește să evite risipa punând în aplicare vechea mantră „redu, reutilizează, reciclează”, împreună cu activități precum închirierea în loc de proprietate și repararea în loc de aruncarea bunurilor deteriorate. În acest fel, producția devine un sistem cu buclă închisă, în care produsele vechi sau nedorite evită depozitul de deșeuri.
Reducerea poluării
Foarte multe produse conțin substanțe chimice toxice sau le emit în timpul proceselor de fabricație. Însă unele companii reduc poluanții periculoși. De la companiile de îmbrăcăminte care trec la coloranți non-toxici la restaurante care înlocuiesc plasticul de unică folosință cu materiale biodegradabile, multe afaceri care practică RSC se străduiesc să reducă sau să elimine substanțele toxice din aer, sol și apă.
Designul de la leagăn la leagăn este o abordare solidă pentru reducerea amprentei de poluare. Cadrul circular se străduiește să elimine risipa prin descompunerea produselor în componentele lor de bază. Metalele și mineralele unui telefon mobil sunt extrase pentru reutilizare în loc să ajungă în depozitele de deșeuri electronice și să devină deșeuri toxice care dăunează muncitorilor și comunităților învecinate. Materialele biologice, cum ar fi alimentele sau țesăturile naturale, devin compost pentru a produce mai multe materii prime. O provocare este construirea infrastructurii care poate îndeplini aceste sarcini eficient și la scară.
Atenuarea schimbărilor climatice
Unele afaceri se concentrează explicit pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră care cauzează schimbări climatice prin limitarea consumului de energie, generarea de energie curată sau compensarea emisiilor lor cu credite de carbon. Acest lucru poate însemna, de asemenea, captarea carbonului sau a metanului pentru reutilizare – un alt exemplu de circularitate.
O afacere poate aborda astfel de eforturi în nenumărate moduri. Ar putea însemna instalarea de panouri solare la sediul companiei sau modernizarea birourilor și a instalațiilor de producție, astfel încât acestea să consume mai puțină energie. Ar putea implica dezvoltarea de tehnici de fabricație mai eficiente energetic sau reducerea emisiilor din transportul maritim și rutier. Afacerile pot, de asemenea, să exercite presiune asupra partenerilor din lanțul de aprovizionare.
Conservarea terenurilor și a biodiversității
Fie că este vorba de aprovizionarea cu materii prime sau de amplasarea instalațiilor de producție și a clădirilor de birouri, afacerile au o amprentă ecologică substanțială. Finanțarea proiectelor de restaurare sau protejare a biodiversității sunt modalități prin care companiile pot atenua aceste impacturi.
Uneori, acest lucru ia forma conservării. Ar putea însemna, de asemenea, sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor conduse de indigeni, care protejează biodiversitatea. Ar putea implica curățarea unei foste mine și restaurarea ecosistemului. Alte abordări explorează coexistența: de exemplu, sistemele silvopastorale regenerative care combină culturile, creșterea animalelor și arborii în moduri care protejează biodiversitatea și resursele naturale.
Povești de succes
Compania de recreere în aer liber Patagonia a devenit un model global pentru RSC și sustenabilitatea mediului. Compania se străduiește să fie cu adevărat circulară, de la verificarea sustenabilității lanțului de aprovizionare, la utilizarea materialelor reciclate și organice, la limitarea consumului prin reutilizarea și repararea produselor sale. Timp de 35 de ani, Patagonia a contribuit, de asemenea, cu o parte din vânzările sale la conservarea și restaurarea mediului și a înființat o organizație non-profit pentru a încuraja alte companii să urmeze exemplul.
Săpunurile Magice ale Dr. Bronner au o istorie extinsă de sustenabilitate socială și, mai recent, au făcut progrese semnificative în sustenabilitatea mediului. Au trecut la ingrediente integral organice în 2003 și de atunci au lucrat pentru a-și îmbunătăți lanțurile de aprovizionare. Dr. Bronner’s își aprovizionează acum ingredientele de la ferme mici certificate Fair Trade și Organic și i-a ajutat pe aceștia să dezvolte practici sustenabile. Acum compania colaborează la inițiative de agricultură regenerativă pentru a asigura o aprovizionare etică cu ulei de palmier.
Producătorul de îmbrăcăminte certificat Fair Trade Indigenous își procură materiile prime de la artizani locali din Peru și oferă salarii echitabile muncitorilor. Indigenous utilizează materiale naturale și coloranți cu impact redus, lucrând cu fermieri independenți de bumbac organic și crescători de alpaca. Indigenous sprijină o serie de programe sociale în comunitățile partenere, inclusiv servicii de îngrijire a copiilor, furnizarea de apă curată și inițiative de dezvoltare economică locală.
Preocupări
Reducerea practicilor neetice și dăunătoare mediului sunt obiective lăudabile, dar adesea există lacune considerabile între intenții și rezultate. Deși majoritatea companiilor de astăzi articulează RSC și o formă de protecție a mediului ca priorități, multora le lipsește voința sau viziunea de a realiza o schimbare cu adevărat sistemică.
Nu lipsesc companiile criticate pentru politici de sustenabilitate ineficiente și greenwashing. Fiji Water s-a confruntat cu un proces colectiv pentru etichetarea apei îmbuteliate ca având amprentă de carbon negativă, afirmație pe care reclamanții au susținut că se baza pe o contabilitate a carbonului dubioasă. H&M, retailerul global de îmbrăcăminte, are un portofoliu impresionant de sustenabilitate, dar încă produce îmbrăcăminte de tip fast-fashion intensivă în resurse. Companiile petroliere sunt criticate în mod regulat pentru publicitate care denaturează contribuțiile lor la schimbările climatice și exagerează eforturile lor de atenuare. Majoritatea companiilor care au implementat RSC există pe un spectru undeva între greenwashing intenționat și sustenabilitate autentică.
Companiile trebuie, de asemenea, să se protejeze împotriva riscului de consecințe neintenționate care duc la nedreptate ecologică. Reducerea poluării este un lucru bun, dar nu dacă aceasta doar mută prejudiciile către comunități vulnerabile. Programele de tranzacționare a carbonului au fost examinate pentru că permit companiilor să continue să polueze dacă finanțează reduceri de emisii în altă parte. Daunele ecologice rezultate cad adesea asupra comunităților cu venituri mici și a persoanelor de culoare. Responsabilitatea corporativă reală înseamnă încetarea practicii de a „rezolva” problemele de mediu pe cheltuiala altora.
Există încă mult prea multe lacune, capcane și oportunități de greenwashing pentru a lua în considerare la valoarea nominală afirmațiile de sustenabilitate ale oricărei companii. Astăzi, o gamă largă de scheme de certificare a sustenabilității sunt disponibile pentru a ajuta companiile să obțină o evaluare exactă a impacturilor lor sociale și de mediu. La fel ca politicile RSC, calitatea programelor de certificare poate varia considerabil. PlanetaNoastra a publicat un ghid al unora dintre cele mai riguroase certificări independente pentru a vă ajuta să înțelegeți ce implică adevărata sustenabilitate.
