Este o idee minunată. În fiecare an, începând cu 2000, un pavilion temporar este comandat de Galeria Serpentine, expunând locuitorii Londrei la arhitecți internaționali care nu au finalizat o clădire în Regatul Unit la momentul comisiei. Acesta este amplasat în Hyde Park pentru doar șase luni.
Este o oportunitate minunată de a demonstra idei pentru clădiri ușoare, temporare. Instalația din 2017 a lui Diébédo Francis Kéré este singura pe care am văzut-o, dar era toată luminoasă, aerisită și din lemn.
Pavilionul din 2021, proiectat de practica Counterspace din Johannesburg, cu directorul Sumayya Vally, este o structură foarte diferită: pare a fi făcută din beton.
Criticul Rob Wilson scrie în Architects Journal:
Nu am putut trece peste asemănarea cu pavilionul din parc construit în Humber River Park din Toronto. Istoricul de arhitectură Chris Bateman l-a descris în Spacing:
Deși coloanele mai masive de deasupra nivelului solului nu sunt din beton solid, ceea ce se află dedesubt a provocat controverse, de când una dintre companiile implicate în construcție a trimis un tweet nefericit într-o eră în care atât de mulți arhitecți britanici sunt sensibili la problemele betonului și ale carbonului încorporat.
Este mult beton pentru o clădire temporară, 95,6 metri cubi, aproximativ cantitatea a vreo douăsprezece camioane de beton prefabricat. Deși directorul artistic al Serpentine a promis să pună mediul „în centrul a tot ceea ce facem”, conform Art Review:
Inginerul Jon Leach de la Aecom a emis o declarație prin care a apărat-o, menționând că locația, cu „fluxul foarte mare de oameni și evenimentele multifuncționale pe care pavilionul le găzduiește pe parcursul celor cinci luni de instalare”, a făcut ca betonul să fie cel mai potrivit material pentru fundații și pentru placa de la nivelul solului.
Dar este cu emisii negative de carbon!
Mai recent în AJ, inginerul David Glover a reiterat că nu a fost atât de rău.
Acesta este răspunsul perfect al inginerului; i s-a dat o sarcină de făcut, să susțină clădirea proiectată de arhitect. Este întotdeauna răspunsul inginerului, în loc să spună că poate ar fi trebuit să convingă arhitectul să nu construiască o clădire grea de 7,9 metri înălțime. Apoi, el continuă spunând că „pavilionul în ansamblu are emisii negative de carbon cu 9.000 de tone – în mare parte datorită oțelului refolosit din structură.” Acest lucru nu este posibil cu oțelul — el creditează structura cu emisiile care ar fi fost eliberate dacă ar fi folosit oțel virgin, iar așa nu funcționează.
Arhitecta, Vally, este resemnată, îl numește, de asemenea, cu emisii negative de carbon și spune că directorul artistic Hans Ulrich „mi-a spus că toate pavilioanele viitoare vor respecta acum principiul de a fi cu emisii negative de carbon.” Deoarece toată lumea promite acest lucru, definiția acceptată a emisiei negative de carbon este:
Cu alte cuvinte, construiți-l din lemn, plută, paie, bambus sau alte materiale naturale care elimină dioxidul de carbon atunci când cresc. Punct. Fără credite pentru emisiile evitate. Și, apropo, interziceți pur și simplu utilizarea betonului, care în aceste vremuri nu are sens într-o structură temporară.
Wilson se întreabă dacă ar trebui să construiască Pavilionul Serpentine, și are dreptate. Poate ar trebui să afișeze acest lucru pe peretele studioului și să implice Consiliul Mondial pentru Clădiri Verzi în discuție, care începe cu a nu construi nimic și ajunge la construirea eficientă, utilizând tehnologii cu emisii reduse de carbon și eliminând deșeurile. Ar fi un Pavilion Serpentine foarte diferit.
