A fost o statistică des citată că calota glaciară din Antarctica de Vest conține suficientă gheață pentru a contribui cu aproximativ 3.3 metri la creșterea nivelului global al mării.
Acum, un nou studiu a constatat că ar putea ridica nivelul apei chiar mai mult decât atât—cu până la 0.98 metri sau 30%—totul datorită unui proces geologic care fusese anterior subestimat.
„Amploarea efectului ne-a șocat”, a declarat Linda Pan, coautor al studiului și student doctorand la Departamentul de Științe ale Pământului și Planetare de la Harvard, într-un comunicat de presă.
Studiul, publicat în Science Advances la sfârșitul lunii trecute, s-a concentrat pe modul în care comportamentul rocii de bază de sub calota glaciară din Antarctica de Vest (WAIS) ar influența contribuția acesteia la creșterea nivelului mării.
„WAIS este așezată sub nivelul mării—dacă nu ar exista calota glaciară, zona ar fi acoperită de ocean”, explică Pan pentru PlanetaNoastra. „Așadar, când WAIS se topește, apa oceanică va curge în regiunea unde a fost anterior calota glaciară.”
Totuși, gheața se află și deasupra unei roci de bază care este comprimată de presiunea gheții. Pe măsură ce gheața se topește, roca de bază se ridică printr-un proces numit „ridicare”, ceea ce înseamnă că există mai puțin spațiu pentru apa oceanică în care s-a transformat gheața.
„Astfel, această ridicare împinge apa din sectoarele marine în oceanul deschis, ceea ce crește nivelul mediu global al mării”, explică Pan.
Pan se referă la această deplasare ca la un „mecanism de ieșire a apei”. Studiile anterioare au luat în considerare acest mecanism și au stabilit că contribuțiile sale la creșterea nivelului mării ar fi minime și ar apărea pe o perioadă lungă de timp.
Cu toate acestea, există dovezi că mantaua stâncoasă de sub WAIS are o vâscozitate scăzută, ceea ce înseamnă că se mișcă mai ușor. Pan și echipa ei erau conștienți de aceste dovezi, deoarece sunt geofizicieni instruiți.
„Experiența noastră în ambele aceste aspecte ne-a plasat într-o poziție unică pentru a le reuni pentru prima dată într-un sens interdisciplinar”, îi spune Pan pentru PlanetaNoastra.
Prin încorporarea atât a mecanismului de ieșire a apei, cât și a mantalei cu vâscozitate scăzută în modele, au putut arăta că contribuția WAIS la creșterea nivelului mării ar fi mai mare decât se credea anterior.
De fapt, ar putea contribui cu 30% mai mult decât se credea anterior pe parcursul a 1.000 de ani de la prăbușirea sa, au constatat modelele lor. Iar schimbările nu au fost doar graduale. Un model a constatat că ar putea contribui cu un plus de 20% la creșterea nivelului global al mării până la sfârșitul secolului actual datorită mecanismului de ieșire a apei.
„Fiecare proiecție publicată a creșterii nivelului mării din cauza topirii calotei glaciare din Antarctica de Vest, care s-a bazat pe modelarea climatică, fie că proiecția se extinde până la sfârșitul acestui secol sau mai mult în viitor, va trebui să fie revizuită în sus datorită muncii lor”, a declarat Jerry X. Mitrovica, profesorul de științe Frank B. Baird Jr. la Departamentul de Științe ale Pământului și Planetare de la Harvard și autor principal al lucrării, în comunicatul de presă. „Absolut fiecare.”
Studiul este un exemplu al cât de multe nu știm încă despre impactul crizei climatice și al modului în care numeroase mecanisme necorelate pot interacționa cu temperaturile în creștere pentru a provoca dezastre.
„Știința este plină de surprize”, îi spune Pan pentru PlanetaNoastra.
Pentru a înțelege mai bine toți factorii care determină modul în care s-ar putea prăbuși calota glaciară din Antarctica de Vest, ea spune că ar fi necesare mai multe cercetări pe teren și măsurători prin satelit pentru a susține modelele.
Studiul este, de asemenea, o dovadă suplimentară că impactul schimbărilor climatice antropice va persista chiar dacă liderii mondiali acționează imediat pentru a opri arderea combustibililor fosili. Deși o creștere suplimentară de 0.98 metri a nivelului mării pe parcursul a 1.000 de ani ar putea să nu pară mult, peste 150 de milioane de oameni trăiesc în prezent la acea distanță de litoral. Creșterea nivelului mării de 3 metri, prezisă anterior, ar fi suficientă pentru a scufunda atât New York City, cât și Miami.
„[L]ucrarea noastră arată că daunele pe care le facem coastelor vor continua timp de secole, chiar dacă topirea calotei glaciare ar înceta”, îi spune Pan pentru PlanetaNoastra.
Acum că acest studiu este finalizat, Pan și echipa ei vor continua să studieze aceste potențiale daune.
„Grupul nostru se concentrează pe schimbările regionale ale nivelului mării de-a lungul istoriei recente și antice, precum și în viitor”, explică Pan. „Oceanul nu este o cadă în care apa se ridică uniform, iar luarea în considerare a acestui aspect este importantă atât pentru elucidarea perioadelor climatice enigmatice din istoria Pământului, cât și pentru înțelegerea riscurilor cu care se confruntă comunitățile costiere în lumea noastră care se încălzește progresiv.”
