Dacă nu ar fi existat o autostradă majoră est-vest (Interstate 94) care traversează Dakota de Nord, această regiune protejată a Ținuturilor Deșertice (Badlands) ar fi rămas probabil neexplorată de vizitatori chiar și astăzi. Aceasta se datorează faptului că Parcul Național Theodore Roosevelt, numit după al 26-lea Președinte al Statelor Unite, primește doar aproximativ 600.000 de vizitatori pe an. Dar cei care își fac timp să iasă în micul oraș Medora și să parcurgă traseul scenic de 58 de kilometri sunt răsplătiți cu faună sălbatică abundentă, priveliști panoramice, plimbări într-o pădure pietrificată și o istorie bogată a unui peisaj pustiu.
Pentru a cunoaște și înțelege regiunea, iată 11 fapte despre Parcul Național Theodore Roosevelt.
Un parc numit după un președinte
Este firesc ca singurul parc național al S.U.A. numit după o persoană să fie dedicat lui Theodore Roosevelt. Roosevelt a fost conservaționistul desăvârșit. El a înființat Serviciul Silvic al S.U.A. și a creat cinci parcuri naționale, 150 de păduri naționale, 51 de rezervații federale de păsări, patru rezervații naționale de vânătoare și 18 monumente naționale, totalizând peste 93 de milioane de hectare de teren protejat.
Parcul național numit în onoarea sa conservă zeci de mii de hectare în apropierea fostei ferme Elkhorn a lui Roosevelt. „N-aș fi fost niciodată președinte dacă nu ar fi fost experiențele mele din Dakota de Nord”, a scris el celebru.
Este împărțit în trei districte
Parcul este format din trei unități separate, distincte, protejând un total de 28.327 de hectare. Cea mai mare și cea mai vizitată este Unitatea de Sud de 18.679 de hectare, chiar lângă autostradă. Circuitul de 58 de kilometri duce la o serie de puncte de belvedere și trece prin mai multe scurte trasee naturale, oferind o bună privire asupra parcului.
Mai departe pe drum, Unitatea de Nord, mai liniștită, constă din 9.741 de hectare, accesibilă printr-un drum scenic de 23 de kilometri până la emblematicul punct de belvedere River Bend Overlook. Unitatea Fermei Elkhorn, casa fermei lui Roosevelt, cuprinde 88,22 de hectare. Aceasta este porțiunea cel mai puțin vizitată a parcului, accesibilă de-a lungul unui drum de pietriș.
Unde rătăcesc bizonii (și alte animale sălbatice)
Este oarecum ironic că Roosevelt a călătorit pentru prima dată în Teritoriul Dakota pentru a vâna bizoni în 1883, apoi le-a oferit protecție pentru a-i salva. Un simbol al Vestului, bizonii americani sunt observați regulat străbătând pajiștile parcului.
Stabilit de administratorii parcului, efectivele de bizoni din Parcul Național Theodore Roosevelt sunt menținute la între 200 și 400 de animale pentru Unitatea de Sud și între 100 și 300 pentru Unitatea de Nord. Pe lângă bizoni, parcul găzduiește elani, cai sălbatici, cerbi catâri și căprioare cu coada albă, antilope pronghorn, mufloni, bursuci, porci spinoși, și câini de prerie.
Există mii de câini de prerie în Parcul Național Theodore Roosevelt
Roosevelt a numit câinele de prerie „cele mai zgomotoase și mai curioase animale imaginabile”. Descrierea este perfectă.
Deși există cinci specii de câini de prerie care trăiesc în America de Nord, doar câinele de prerie cu coada neagră poate fi găsit aici. Aceste mici creaturi trăiesc pe pajiști în „orașele” de câini de prerie, o serie de vizuini cu tuneluri de legătură. O pradă favorită, câinele de prerie are mulți prădători în zonă, așa că sunt adesea observați cercetând peisajul pentru a detecta pericole și chițăind și lătrând tare pentru a-i avertiza pe ceilalți.
Peste 185 de specii de păsări există în parc
Majoritatea păsărilor din parc sunt migratoare, trecând prin parc din primăvară până în toamnă. Aceasta include vrăbii cu gât alb, cocorii canadieni, silvii și rândunele. Dar unele păsări s-au adaptat și au devenit rezidente permanente. Aduceți binoclul și ați putea observa acvile aurii, curcani sălbatici, pițigoi cu cap negru sau __PLACE_HOLDER_ID_8__bufnița mare americană__END_PLACEHOLDER__.
500 de specii de plante prosperă în Ținuturile Deșertice
Într-un loc cunoscut sub numele de Ținuturile Deșertice, s-ar putea să nu vă așteptați să vedeți o astfel de varietate de plante, dar tocmai diversitatea vieții vegetale ajută la susținerea faunei sălbatice în Parcul Național Theodore Roosevelt.
Bizonii, antilopele, căprioarele și elanii care pasc ronțăie iarba, în timp ce iepurii, șoarecii și păsările se hrănesc cu fructe de pădure și semințe. Florile sălbatice, cum ar fi floarea vântului purpurie, încep să înflorească la sfârșitul primăverii și durează mult în vară, cu sezonul de vârf al florilor sălbatice în iunie și iulie.
Există formațiuni stâncoase ciudate în formă de ghiulea
Eroziunea este pe deplin vizibilă la concrețiunile în formă de ghiulea. Aceste roci mari, perfect rotunde, sunt rezultatul apei bogate în minerale care se infiltrează prin straturile poroase de piatră. Mineralele lipesc apoi sedimentele împreună, formând o bilă care este expusă pe măsură ce stânca se erodează.
Fosilele indică că Parcul Național Theodore Roosevelt a fost odată o pădure mlăștinoasă
Geologii care studiază formațiunile stâncoase ale parcului au descoperit rămășițe fosilizate care indică faptul că zona a fost odată o pădure densă, mlăștinoasă, formată din sequoia, chiparos de baltă și magnolii, iubitoare de ape puțin adânci.
Vulcanii care au erupt în Dakota de Sud, Montana și Idaho au depus cenușă în zonă, transformând peisajul în straturile de argilă, gresie și siltit văzute astăzi.
Theodore Roosevelt găzduiește a treia cea mai mare concentrație de lemn pietrificat
Aveți nevoie de dovezi că Ținuturile Deșertice, aride și uscate, au fost odată o mlaștină umedă? Atunci mergeți într-una din zonele sălbatice ale parcului și faceți drumeții pe traseul izolat Petrified Forest Loop. Cioturile și trunchiurile pietrificate pot fi găsite pe o potecă la 2,4 kilometri de parcare. Întregul circuit acoperă 16,7 kilometri.
Un singur șarpe veninos trăiește în parc
Cel puțin șapte specii de șerpi, inclusiv șarpele alergător cu burtă galbenă estică, șarpele taur și două tipuri de șerpi-jartieră inofensivi, se strecoară printre pajiștile parcului, dar există o singură reptilă veninoasă în Parcul Național Theodore Roosevelt: șarpele cu clopoței de prerie. Acest șarpe cu clopoței nu este la fel de comun ca odinioară și interacțiunile sunt rare. Șarpele cu clopoței evită oamenii, cu excepția cazului în care este surprins sau provocat.
Cabana Maltese Cross a lui Roosevelt a făcut odată un turneu prin America
După ce Roosevelt a câștigat președinția, proprietarii locuinței sale inițiale, Cabana Maltese Cross, au dezrădăcinat-o și au trimis-o într-un turneu american. A vizitat mai întâi Expoziția Mondială din St. Louis, apoi Portland, Oregon, pentru Expoziția Centenară Lewis și Clark, și în cele din urmă Fargo, Dakota de Nord.
Construită din pin ponderosa, cabana cu trei camere, cu mansardă, podele din lemn și un acoperiș înclinat, din șindrilă, este acum situată în spatele Centrului de Vizitatori al Unității de Sud. Mai multe artefacte ale lui Roosevelt, inclusiv un cufăr de călătorie cu „T.R.” pe partea superioară, pot fi văzute în cabină.
