Ca designer de permacultură, lucrez cu proprietari de terenuri dornici să sporească biodiversitatea și să-și gestioneze terenurile în moduri mai sustenabile. O întrebare care mi se adresează adesea este cum să gestionezi iarba pentru a stabili scheme de producție de alimente sau grădini mai prietenoase cu mediul.
În gestionarea sustenabilă a terenurilor, vorbim frecvent despre numeroasele beneficii ale renunțării la o monocultură, cum ar fi un gazon tuns frumos — dar iarba nu este întotdeauna nedorită. Uneori, gestionarea ierbii nu implică eliminarea ei complet, ci mai degrabă găsirea unor modalități de a reduce dominanța acesteia pentru a permite altor plante să se dezvolte sau pentru a stabili, de exemplu, pajiști sau scheme de pajiști care hrănesc o gamă mai largă de viețuitoare.
Strategiile de gestionare a gazonului și a pajiștilor depind în mare măsură de locație, iar toate strategiile trebuie să țină cont de condițiile locale. Obiectivele unui anumit proiect sunt, de asemenea, un aspect cheie. În acest articol, aș dori să explorez câteva dintre strategiile care pot fi utile în grădinile domestice la scară mică și în gospodării.
Gestionarea ierbii fără o mașină de tuns gazonul într-o grădină domestică
Cei care au suprafețe mari de gazon știu că întreținerea poate fi o provocare. Un gazon monocultură este un mediu nenatural, care necesită de obicei intervenția umană pentru a supraviețui. Menținerea unui gazon frumos tuns și fără buruieni provoacă daune ecologice — cu impact sever asupra faunei sălbatice dintr-o zonă.
Cu toate acestea, un gazon mai natural, unde o mulțime de flori sălbatice pot prospera, poate fi o bună adiție la o grădină. Iarba poate fi încă specia dominantă, dar alte plante vor satisface nevoile faunei sălbatice din zonă și vor lucra împreună cu iarba pentru a crea un ecosistem mai natural și auto-sustenabil.
Mulți grădinari sustenabili se întreabă cum să gestioneze un gazon „sălbatic” fără să recurgă la utilizarea unei mașini de tuns gazonul. Există mai multe modalități de a menține iarba scurtă fără a utiliza utilaje.
Prima opțiune, și perfect acceptabilă pentru multe grădini mai mici cu gazon sălbatic, este utilizarea unei coase sau seceri de modă veche. Tunderea manuală a zonelor de iarbă și a altor vegetații înalte ar putea părea intensivă în muncă, dar odată ce te obișnuiești, în grădinile mai mici s-ar putea să nu dureze mult mai mult decât tunsul cu mașina.
În zone mai mari, tunsul manual va fi probabil impracticabil. Dacă aveți o grădină mai mare într-un cadru rural sau chiar suburban, ați putea cere ajutorul altora — dar nu doar al oamenilor. Animalele de fermă au fost folosite de sute de ani, nu doar în alte scopuri, ci și pentru a gestiona mediile umane.
Chiar și în grădinile domestice, creșterea animalelor mici ar putea fi o opțiune. Gâștele sunt o posibilitate, de exemplu, sau creșterea iepurilor la scară mică. Pe proprietăți mai mari, există o gamă de rumegătoare de luat în considerare. Integrarea animalelor în grădini productive și bogate în biodiversitate poate fi adesea o cale bună de urmat.
Reducerea dominanței ierbii în crearea pajiștilor
Mergând cu un pas mai departe de la crearea unui gazon „sălbatic” implică transformarea lentă a unui gazon curat, dominat de iarbă, într-o pajiște perenă abundentă. Acest lucru implică, de obicei, pur și simplu lăsarea buruienilor să apară așa cum vor. Adesea, poate implica și semănarea unor specii specifice de flori sălbatice care suprimă creșterea ierbii (cum ar fi clopoțelul galben, de exemplu). Speciile alese pentru o pajiște într-o grădină ar trebui să fie întotdeauna specifice locului, iar speciile care domină se vor schimba adesea considerabil pe parcursul fiecărui an și de-a lungul timpului.
Ierburi în producția anuală
S-ar putea să fiți deja familiarizați cu ideea de a crea noi zone de cultură pe o suprafață de gazon existentă folosind metode fără săpare. Dar ce ziceți de căile de acces dintre noile zone de cultură sau straturile înălțate? Există o serie de opțiuni. Am vorbit anterior despre opțiunile pentru căi de acces vii — căi de acces realizate din plante vii, spre deosebire de materiale inerte.
„Tractarea” găinilor sau a altor animale mici în cotețe sau țarcuri mobile pe căi de acces vii sau pe rânduri de iarbă/pajiște între straturi este o opțiune interesantă de luat în considerare pentru gestionarea lor continuă fără a fi nevoie de tundere frecventă (deși tunsul manual al ierbii și al altor vegetații cu o seceră sau coasă este, de asemenea, o opinie atunci când creșterea animalelor nu este posibilă).
Suprimarea creșterii ierbii în grădinile forestiere
În livezi și grădini forestiere, crearea unui bun strat de acoperire poate fi adesea cheia. Cu sau fără integrarea animalelor de fermă, există mai multe soluții care vă pot ajuta să gestionați creșterea ierbii pentru stabilirea unui ecosistem sănătos și bogat în biodiversitate.
O problemă cu iarba în grădinile forestiere sau sistemele agroforestiere este că iarba poate fi excesiv de competitivă cu rădăcinile superficiale ale copacilor. Creșterea excesivă a ierbii sub copaci poate, de asemenea, încuraja un sol dominant bacterian, mai degrabă decât dominant fungic. Așezarea de carton sau mulci de lemn și alte materiale organice peste zonele de plantare poate ajuta la stabilirea unor astfel de sisteme.
Creșterea ierbii în zonele de cultură poate fi gestionată sau controlată prin tuns manual sau prin introducerea animalelor de pășunat, precum și prin alți pași, cum ar fi introducerea bulbilor de primăvară în jurul marginilor straturilor și stabilirea altor acoperiri vegetale puternice. Acestea vor ajuta la reducerea dominanței ierbii pe măsură ce sistemul se maturizează.
