Aflat pe Linia Continentală de Demarcație, în nordul statului Montana, Parcul Național Glacier este unul dintre cele mai impresionante parcuri din țară. Masive muntoase maiestuoase cu vârfuri ascuțite fac loc văilor sculptate de ghețari și pajiștilor luxuriante, în timp ce zăpada adâncă a fiecărei ierni se topește și cade în cascade ce alimentează cele peste 700 de lacuri turcoaz din zonă.
Împărțind o graniță cu Parcul Național Waterton Lakes din Canada, aria protejată combinată este recunoscută sub numele de Parc Internațional al Păcii Waterton-Glacier și permite urșilor grizzly și urșilor negri, oilor bighorn și altor animale mari să treacă liber între cele două țări.
Explorați această bijuterie geologică cu aceste fapte interesante despre parc.
Waterton-Glacier este o rezervă a biosferei UNESCO
Nu doar că Waterton-Glacier este un Parc Internațional al Păcii, ci este și un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO și o Rezervă a Biosferei.
Parcul combinat este recunoscut ca atare pentru biodiversitatea sa și pentru că este un „laborator nepătat pentru studii științifice privind schimbările climatice globale, stratul de zăpadă, procesele naturale ale incendiilor de vegetație, migrația speciilor și estimarea populațiilor, calitatea apei și a aerului.”
Ghețarii se retrag
Din păcate, din cauza schimbărilor climatice, toți ghețarii parcului se retrag și ar putea dispărea până la sfârșitul secolului, conform Serviciului Geologic al SUA.
Ghețarii care au sculptat această magnifică vale în formă de U datează din epoca pleistocenă, o perioadă de timp de acum 12.000 de ani, când gheața acoperea o mare parte din emisfera nordică. Ghețarii mai mici văzuți astăzi au aproximativ 6.500 de ani.
Din jurul anului 1850, datele arată că din cei 80 de ghețari identificați atunci, doar 32 au rămas.
Apa parcului curge în trei direcții
Cum vi se pare această ciudățenie? Unul dintre cele mai rare fenomene ale naturii are loc în Glacier, într-un loc numit Triple Divide Peak. Aici, orice apă care cade pe vârf curge fie spre oceanele Pacific sau Atlantic, fie în Golful Hudson (un afluent al oceanului Arctic).
Aceasta înseamnă că, în funcție de panta Triple Divide pe care cade ploaia sau se topește zăpada, aceasta călătorește într-una din cele trei direcții.
Going-to-the-Sun Road este o minune maiestuoasă
Acesta este unul dintre cele mai impresionante segmente de șosea din țară. La fiecare colț al acestei șosele șerpuite, care se agață de stânci, apare un alt moment „wow”.
Finalizată în 1932, Going-to-the-Sun Road este o șosea minunat planificată (este înscrisă în Registrul Național al Locurilor Istorice și a fost numită punct de reper național istoric al ingineriei civile). Autostrada pavată cu două benzi, lungă de 80,5 kilometri, ocolește malul celor mai mari două lacuri ale parcului pe măsură ce traversează Linia Continentală de Demarcație la Logan Pass, conectând laturile de est și de vest ale parcului.
Populațiile indigene au trăit aici acum 10.000 de ani
Oamenii de știință au trasat existența oamenilor care au locuit Parcul Național Glacier cu peste 10.000 de ani în urmă. Au găsit dovezi că mai multe grupuri indigene au folosit zona pentru a vâna, a pescui și a culege plante.
Rezervația Indiană Blackfeet, casa celei mai mari comunități indigene din Montana, se întinde pe 607.000 de hectare la granița de est a Parcului Glacier.
Parcul adăpostește mai multe specii amenințate sau pe cale de dispariție
Deși Parcul Glacier găzduiește sute de animale, inclusiv 276 de specii de păsări și 71 de tipuri diferite de mamifere, parcul protejează și un număr de specii aflate în declin, cu mai multe animale enumerate ca fiind amenințate. Acestea includ ursul grizzly, râsul canadian și păstrăvul Bull Trout.
Caprele de munte sunt frecvent văzute în parc
Există o șansă destul de mare să zăriți o capră de munte mergând pe stâncile abrupte sau la punctul de observație Goat Lick, unde caprele vin să lingă mineralele din pietrele de pe malul râului.
Caprele de munte sunt, de asemenea, observate în apropiere de Logan Pass și sunt cunoscute pentru frecventarea traseelor de drumeție.
Parcul Glacier are 30 de specii de plante endemice
Deoarece mai multe ecosisteme se întâlnesc lângă Parcul Național Glacier, plantele prosperă. Comunitatea de plante, copaci și flori sălbatice găsită aici este destul de diversă.
Se spune că parcul are 30 de specii care sunt endemice munților Rocky din nord. Și dintre cele aproape 1.200 de specii de plante vasculare, 67 au fost declarate sensibile de către oficialii statului Montana.
Parcul are 1.181 kilometri de trasee de drumeție
Cel mai bun mod de a vedea și experimenta Parcul Glacier este pe jos. Și cu 1.181 kilometri de trasee care traversează parcul, există drumeții pentru toate nivelurile de abilitate. De la cărări ușoare în natură, cum ar fi Trail of the Cedars, Hidden Lake și Running Eagle Falls, la drumeții de o zi mai lungi, cum ar fi Highline Trail, un traseu dificil de 18,3 kilometri, și popularul, intens frecventatul Grinnell Glacier Trail, o excursie dus-întors solicitantă, dar plină de satisfacții, de 16,6 kilometri.
Există și oportunități pentru excursii autorizate în zonele sălbatice (backcountry).
Ninge mult, iar deszăpezirea este dificilă
Sezonul de zăpadă durează de la jumătatea lunii octombrie până la jumătatea lunii iunie, așa că o mare parte a anului parcul este acoperit de zăpadă. Și fulgii pot cădea în orice moment al anului la altitudini mai mari.
Stratul mediu de zăpadă în Parcul Glacier este în jur de 4,9 metri, ceea ce face ca deszăpezirea șoselei Going-to-the-Sun Road pentru trafic să fie destul de dificilă. Plugurile încep, de obicei, să lucreze la începutul verii și poate dura luni de zile pentru a finaliza sarcina. Șoseaua este, de regulă, complet deschisă la începutul lunii iulie.
Peisajul strălucește pe marele ecran
Jack Nicholson a condus pe ea, iar Tom Hanks a alergat prin ea.
Scenele de început ale thriller-ului lui Stephen King „The Shining” îl arată pe Nicholson conducând pe șoseaua Going-to-the-Sun Road a parcului, cu filmări aeriene realizate în jurul lacului Mary.
Parcul a servit și ca fundal în filmul „Forrest Gump”, când Hanks alerga prin America.
