Renumit pentru plantele înalte, distinct răsucite, care punctează peisajul său eteric, Parcul Național Joshua Tree combină două ecosisteme de deșert în California de Sud. O varietate de viețuitoare, inclusiv numeroase specii de cactuși și animale sălbatice care s-au adaptat pentru a rezista mediului aspru, lipsit de apă, numesc Joshua Tree acasă.
Fie că este vorba de formațiuni stâncoase unice, de o diversitate extraordinară sau de sălbăticie primitivă, bogățiile de mediu ale Joshua Tree sunt cu adevărat ceva de admirat. Explorează 10 curiozități extraordinare și puțin cunoscute despre Parcul Național Joshua Tree.
85% din Parcul Național Joshua Tree este administrat ca zonă sălbatică
În 1976, un act legislativ public a creat 173.937 hectare de sălbăticie în interiorul Monumentului Național Joshua Tree. Aproape două decenii mai târziu, Actul pentru Protecția Deșertului California, același act care a schimbat statutul Joshua Tree de la monument național la parc național, a adăugat aproape 66.328 hectare, în timp ce un alt act din 2009 a acordat un plus de 14.852 hectare. În total, aproximativ 85% din suprafața actuală a parcului de 320.707 hectare este administrată ca zonă sălbatică desemnată sau zone nominalizate ca sălbăticie potențială.
Există 57 de specii de mamifere care trăiesc în parc
Numeroasele specii de animale din Joshua Tree—inclusiv 57 de mamifere, 46 de reptile, 250 de păsări și 75 de fluturi—au o mulțime de obstacole atunci când vine vorba de supraviețuire. Lipsa elementelor esențiale, cum ar fi hrana și apa, asociată cu temperaturile extreme, a forțat multe specii să se adapteze. Drept urmare, multe dintre mamiferele din Joshua Tree sunt suficient de mici pentru a se adăposti în pământ sau pentru a găsi crăpături în stânci pentru a evita căldura ridicată.
Unele, cum ar fi veverița de pământ cu coadă rotundă, intră chiar într-o stare de latență atunci când zilele devin prea calde sau uscate, pentru a intra din nou în hibernare odată ce vine iarna. Șobolanii cangur, ca alt exemplu, au dezvoltat rinichi excepțional de eficienți, astfel încât nu au nevoie să consume la fel de multă apă. Pe de altă parte, mamiferele mai mari depun eforturi să rămână suficient de aproape de izvoarele naturale de apă pentru a rămâne hidratate pe tot parcursul zilei.
Copacii Joshua nu sunt de fapt copaci
Plantele faimoase care au ajutat la denumirea Parcului Național Joshua Tree nu sunt de fapt copaci deloc, ci mai degrabă o specie de yucca din același subgrup cu ierburile cu flori și orhideele. Aceste plante cresc foarte încet, cu doar aproximativ 2,5 până la 7,5 cm pe an, ceea ce le ajută să aibă o durată de viață mai lungă, de aproximativ 150 de ani.
În octombrie 2020, copacii Joshua au devenit prima plantă protejată în conformitate cu Actul Speciilor Amenințate din California, din cauza amenințărilor cauzate de schimbările climatice.
Vizitatorii pot face drumeții în două deșerturi distincte într-o singură zi
Parcul Național Joshua Tree este situat acolo unde Deșertul Mojave se întâlnește cu Deșertul Colorado, două ecosisteme care diferă mult atât ca aspect, cât și ca altitudine. Deșertul Colorado, cu altitudine joasă, cuprinde partea de est a parcului, cu pantă ușoară, în timp ce Deșertul Mojave, cu altitudine înaltă, se află în jumătatea vestică nisipoasă a parcului, unde copacii Joshua prosperă.
Este un Parc Internațional al Cerului Întunecat
Cerul nopții în Parcul Național Joshua Tree este unul dintre cele mai întunecate din California de Sud, oferind oportunități de neuitat de a vedea Calea Lactee. Deși parcul este situat departe de luminile artificiale dense ale orașului, rapoarte recente privind niveluri medii spre ridicate de poluare luminoasă în interiorul Joshua Tree au crescut, cel mai probabil din Los Angeles, Las Vegas și Coachella Valley. Pentru a ajuta la protejarea parcului de poluarea luminoasă crescută, Joshua Tree a fost desemnat Parc Internațional al Cerului Întunecat de către Asociația Internațională a Cerului Întunecat, pentru a ajuta la gestionarea mediului nocturn.
Parcul este un paradis pentru alpiniști
Joshua Tree se mândrește cu cel puțin 8.000 de rute pentru alpiniști, boulderiști și practicanții de highline pentru a-și testa abilitățile. Cu toate acestea, interesul crescut pentru parc ca destinație de talie mondială pentru cățărare pe stânci a dus la impacturi negative asupra mediului fragil de deșert, precum și asupra plantelor și animalelor care trăiesc acolo, așa că vizitatorii sunt încurajați să urmeze principiile „Lasă Fără Urme” și să se deplaseze cu grijă.
Oamenii au ocupat Parcul Național Joshua Tree de mii de ani
Primul grup cunoscut de indigeni care a ocupat ceea ce este acum Parcul Național Joshua Tree a trăit acolo acum între patru și opt mii de ani. Aceștia au fost urmați de populațiile indigene Serrano, Chemehuevi și Cahuilla, iar mai târziu de grupuri de crescători de vite și mineri în anii 1800. Până în anii 1900, coloniștii începuseră să ocupe pământul, construind cabane, săpând fântâni și plantând culturi.
Există 750 de specii de plante în parc
Peste 750 de specii de plante au fost documentate în Parcul Național Joshua Tree, ceea ce reprezintă 12% din flora nativă a Californiei și 33% din taxoni din regiunea de deșert a statului. În plus, parcul oferă un habitat pentru 44 de specii rare de plante, multe dintre ele fiind amenințate de factori precum mineritul, utilizarea vehiculelor off-road și urbanizarea. O astfel de specie, margareta Parish (Erigeron parishii), este o plantă erbacee perenă nativă în California și listată ca fiind amenințată la nivel federal.
Cele mai vechi roci din Joshua Tree au 1,7 miliarde de ani
Conform United States Geological Survey, cele mai vechi roci din Joshua Tree au între 1,4 și 1,7 miliarde de ani. Aceste roci metamorfice sunt împărțite în patru subunități diferite, dintre care cele mai vechi sunt cunoscute sub numele de Gneissul cu ochiuri Joshua Tree. Format anterior din granit, rocile Gneissului cu ochiuri Joshua Tree au fost supuse la presiuni și temperaturi ridicate, determinând migrarea mineralelor în benzi. Straturile superioare de roci sunt compuse din cuarț și dolomit.
După ce s-a mutat în California de Sud cu soțul ei în anii 1890, Minerva Hoyt, originară din Mississippi, a devenit interesată de grădinărit și ulterior pasionată de plantele native ale deșertului din regiune. A format Liga Internațională pentru Conservarea Deșerturilor în 1930, lucrând cu președintele Mexicului pentru a înființa o rezervație de cactuși lângă Tehuacan. În cele din urmă, a devenit membră a comisiei statale din California care a recomandat propuneri pentru noi parcuri de stat. După ani de campanie pentru a crea o zonă protejată federal pentru conservarea plantelor de deșert din California, cu președintele Hoover și ulterior cu președintele Roosevelt, Monumentul Național Joshua Tree a fost în cele din urmă înființat în 1936.
