În această perioadă de criză climatică, orașele se confruntă cu schimbări dramatice. Există cei care se luptă pentru fiecare schimbare și pentru fiecare loc de parcare. Și există alții care încearcă să descopere care este esența orașului ce trebuie păstrată și ce trebuie schimbat acum. Aceasta nu este o discuție academică, mai ales în timp ce ne recuperăm după pandemie. Ce fel de oraș dorim sau de ce oraș avem nevoie? Urbanistul Brent Toderian întreba recent:
Context și caracter. Charles Wolfe este un fost avocat specializat în mediu și amenajarea teritoriului, cu o pasiune pentru orașe și un ochi bun pentru fotografie. L-am întâlnit acum câțiva ani la o conferință în Buffalo și l-am descris atunci ca „un avocat ziua și un urbanist noaptea”, dar acum este un scriitor cu normă întreagă despre orașe. Cea mai recentă carte a sa, „Sustaining a City’s Culture and Character” (Susținerea Culturii și Caracterului unui Oraș), scrisă împreună cu Tigran Haas, tratează exact problema ridicată de Toderian.
Wolfe se prezintă: „Acum stabilit în Londra și Stockholm, m-am dedicat studiului a ceea ce înseamnă pentru un oraș sau o localitate să recunoască și să onoreze identitatea tradițională, sau esența sa, pe măsură ce trece la ceva nou.”
Concentrarea pe cultură și caracter, mai degrabă decât pe clădiri, face mai ușoară gestionarea schimbării. Înveți ce este important și ce nu este, ce iubesc oamenii și la ce pot renunța. Este dificil când toată lumea urăște schimbarea și își canalizează Baudelaire-ul interior, plângându-se la mijlocul secolului al XIX-lea despre Baronul Haussmann care îi distruge orașul.
Este dificil și atunci când toată lumea are o idee diferită despre orașul lor.
Wolfe notează în introducere că există prea multe soluții prestabilite din partea susținătorilor orașelor inteligente (smart cities) și ai placemaking-ului și spune „uitați de ‘smart’, avem nevoie de orașe de context”. El folosește ceea ce numește cheile contextului – familiaritatea, congruența și integritatea – și vede cartea ca pe un instrument „pentru a facilita dialogurile de astăzi despre densitate, frumusețe, accesibilitate financiară, schimbări climatice și problemele critice ale zilei”.
Am pierdut multe săptămâni de când am început să lucrez la această recenzie, încercând să înțeleg părțile mai tehnice ale acestei cărți, în principal instrumentul său LEARN (Look, Engage, Assess, Review, and Negotiate – Privește, Implică-te, Evaluează, Revizuiește și Negociază) pentru studierea culturii și caracterului urban. Așa că am renunțat și mă țin de problemele dragi mie, ca fost activist pentru conservare și acum urbanist îngrijorat de climă. Mă concentrez pe întrebările cu care m-am confruntat, cum ar fi: „Nu este anacronic și demodat să romantizezi (sau să încerci să recreezi) un stil de viață apus, sau să tratezi caracteristici specifice ale orașului de parcă ar fi specii pe cale de dispariție?”
Nu, pentru că nu vorbim doar despre clădiri, ci despre o înțelegere a ceea ce face o formă urbană de dorit, ce trebuie să valorificăm și la ce trebuie să renunțăm. Ce a funcționat și ce nu. Deoarece „înțelegerea unui loc abordează modul în care problemele de echitate și schimbările climatice vor fi tratate în localitatea unde oamenii trăiesc și simt repercusiunile tendințelor globale”. De aceea unul dintre cele mai frumoase locuri descrise de Wolfe este un parc de rulote în Franța:
În fiecare zi, rețelele sociale ale urbaniștilor se confruntă cu problemele discutate de Wolfe în această carte, de la modul în care te miști în orașe, cum le înverzești și cum gestionezi problemele legate de patrimoniu, conservare și zonare.
Nu este o carte care laudă virtuțile a tot ce este vechi, iar Wolfe nu este ceea ce este acum numit disprețuitor „Trad”. El concluzionează că „frumosul, familiarul, romanticul, poeticul și artisticul trebuie să se amestece și să se îmbine cu inteligentul, empiricul, tehnologicul și eficientul; acea combinație a tuturor este cultura și caracterul susținut pe care îl căutăm de la un loc la altul”. Asta sună a un loc în care aș vrea să trăiesc.
