Doar pentru că un aliment arată ca altul nu înseamnă că va avea același gust. De exemplu, orezul de conopidă. Poate fi folosit în locul orezului în multe feluri de mâncare precum orezul prăjit sau ardeii umpluți. Dar oricât de mult ar semăna cu orezul, nu are niciunul dintre aceleași arome sau proprietăți ca orezul. (Există cei care nu vor fi de acord cu mine. Eu spun că se mint singuri.)
Același lucru se poate spune și despre zoodles—dovlecei tăiați în fâșii asemănătoare tăițeilor cu un spiralizator. Dar zoodles nu sunt spaghete, oricât sos de paste ați pune peste ei. De fapt, îmi plac dovleceii spiralizați, dar niciodată nu încerc să mă păcălesc singur că ar fi spaghete.
Același sentiment poate fi aplicat și carobului, un aliment care arată remarcabil de asemănător cu cacao și a fost prezentat ca un substitut pentru ciocolată. Dar doar pentru că carobul sub formă de pudră arată ca pudra de cacao și poate fi substituit una la una într-o rețetă pentru pudra de cacao nu înseamnă că rezultatul final va avea gustul de cacao.
Susținătorii alimentelor sănătoase și dezvoltatorii de rețete au încercat să trateze cele două pudre ca fiind același lucru de-a lungul deceniilor, dar iubitorii de ciocolată pur și simplu nu au acceptat niciodată acest lucru.
Carob versus cacao
Pudra de carob provine din păstăile măcinate ale unui arbore de carob (Ceratonia siliqua), cunoscut și sub numele de roșcov sau pâinea Sfântului Ioan. (Aceste din urmă nume, spune Britannica, provin din credința că „lăcustele” care l-au hrănit pe Ioan Botezătorul în pustie, conform povestirii biblice, erau de fapt păstăi de carob.) Arborii sunt originari din regiunea mediteraneană, deși acum cresc în toată America de Nord deoarece au fost aduși aici la mijlocul anilor 1800.
În interiorul păstăilor se află semințe care trebuie îndepărtate pentru a putea face pudra. Instructables demonstrează o metodă de creare a pudrei de carob prin fierberea păstăilor, tăierea lor în jumătate, îndepărtarea semințelor, uscarea completă a păstăilor și apoi măcinarea lor într-o pudră. Alte metode prăjesc păstăile înainte de măcinare pentru a le face culoarea mai închisă și, prin urmare, mai asemănătoare cu cacao. Oricum, pudra ajunge să arate aproape identic cu pudra de cacao, mai ales când este prăjită, dar are gustul de pudră de cacao?
Nu. Are propriul gust dulce natural și este puțin nucos. Unora le place. Altora nu le place. Dar dacă gustați pudră de carob lângă pudră de cacao, veți realiza că cele două sunt alimente complet diferite. Și deși carobul poate fi transformat în chipsuri de carob care arată ca chipsurile de ciocolată, dacă le puneți în prăjiturile voastre, toată lumea va ști diferența.
Carobul are totuși beneficiile sale. Este considerat de unii a fi mai sănătos decât cacao. Healthline spune că are multă fibră, antioxidanți și, spre deosebire de cacao, nu conține cofeină. Scientific American extinde acest aspect, spunând că carobul nu conține nici teobromină—un alt stimulant asemănător cofeinei, cu excepția faptului că afectează sistemele cardiovascular și pulmonar, spre deosebire de stimularea sistemului nervos central de către cofeină.
Pudra de cacao este făcută din boabele unei păstăi de cacao. Boabele sunt fermentate, uscate și prăjite înainte de a fi măcinate într-o pudră amară. De fapt, pudra de carob simplă ar putea fi preferabilă într-un test de gust lângă pudra de cacao neîndulcită, deoarece pudra de carob va fi mai dulce. Dar nu vă înșelați—diferența de gust dintre cele două pudre este suficient de mare încât substituirea carobului cu cacao nu va rezulta în ceva care să aibă gust „exact ca ciocolata”.
De ce carobul ca substitut pentru ciocolată a eșuat
Este posibil să fie deja evident de ce carobul ca substitut pentru ciocolată a eșuat.
Nu are gust de ciocolată și nimeni nu vrea să muște dintr-un brownie cu ciocolată și să obțină ceva complet diferit. Un articol din New Yorker din 2018 explică evoluția carobului în Statele Unite, spunând că nu a reușit să devină un aliment popular pentru că „a traumatizat o generație”. În anii 1970, copiii ai căror părinți erau membri ai mișcării alimentare naturale s-au simțit trădați când li s-au prezentat dulciuri „de ciocolată” umplute cu carob, doar pentru a realiza că nu aveau deloc gust de ciocolată. Respingerea lor a fost pur și simplu o reacție la acea trădare.
Poate că dacă carobul nu ar fi fost prezentat ca având gust „exact ca ciocolata”, carobul ar fi putut avea un viitor mai luminos.
„Indiferent cât timp trece,” scrie Jonathan Kauffman în New Yorker, „acele obiecte ale groazei din copilărie sunt greu de văzut altfel. Săracul carob. S-ar putea să nu știu niciodată cât de bun e gustul tău.”
Dar dacă nu putem oferi carobului un viitor luminos, poate putem învăța o lecție din trecutul său. Nu-i trădați pe cei pe care îi hrăniți mințindu-i despre ceea ce mănâncă în numele mâncării sănătoase. Prima dată când am făcut orez prăjit cu orez de conopidă, nu i-am spus fiului meu. Sincer, era prima dată când foloseam orez de conopidă în ceva și auzisem că are gust „exact ca orezul”. Nu încercam să-l păcălesc, dar eram curios dacă va observa diferența. Eram curios dacă o voi observa și eu.
Amândoi am observat diferența în momentul în care mâncarea ne-a intrat în gură și, în timp ce eu mă așteptam, fiul meu nu. De fapt, a scuipat-o surprins, crezând că ceva nu este în regulă cu ea. Ar fi trebuit să fiu sincer, dar nu mai există cale de întoarcere acum. Pentru el, orezul de conopidă va avea întotdeauna gust de trădare și mă îndoiesc că îl va mai încerca vreodată. Nu pot spune că îl învinovățesc.
