De la vestele galbene în Franța la convoaie în Canada, totul se rezumă la carbon și mașini.
În Canada, un convoi de camioane a călătorit din Alberta până la capitala națională, Ottawa, pentru a cere eliminarea taxelor pe carbon și construirea imediată de noi conducte pentru a duce petrolul din Alberta pe piețe. Mulți poartă veste galbene, inspirați de perturbările continue din Franța, care au început cu o taxă pe carbon aplicată achizițiilor de benzină și motorină.
De asemenea, aceștia cer oprirea imigrației și judecarea sau spânzurarea lui Justin Trudeau pentru trădare.
Politicienii conservatori ignoră în mod convenabil rasismul, xenofobia și amenințările cu moartea și se aliniază de-a lungul rutei pentru a-și oferi sprijinul cauzei, deoarece aceasta se referă, desigur, doar la taxele pe carbon și conducte.
De unde a venit totul? Scriind în Financial Times, Simon Kuper, care este pe punctul de a-și cumpăra o bicicletă nouă, scrie:
Voi intra direct într-un război de clasă. Două forme rivale de mobilitate intră în conflict: proprietarii de mașini suburbani și rurali versus locuitorii orașelor nemotorizați. Acest război de clasă a izbucnit mai întâi în Franța, unde planul lui Emmanuel Macron de a crește taxele pe combustibil cu 4 cenți pe litru a provocat revolta giletilor jaunes, în mare parte provinciali, al căror simbol este vesta galbenă pe care toți șoferii francezi trebuie să o poarte. Acum conflictul se extinde și va ajunge în cele din urmă chiar și în SUA și Marea Britanie, momentan încă distrase de politica trecutului. Noul câmp de luptă politic este drumul.
Proprietarii de mașini suburbani se luptă împotriva taxelor de congestie, zonelor cu emisii reduse și, desigur, taxelor pe carbon care cresc prețul combustibilului. Ei spun (și este adevărat) că nu au altă opțiune decât să conducă și le place să ajungă repede la muncă. Kuper scrie:
Nu e de mirare că gilets jaunes au răspuns noilor limite de viteză prin incapacitarea a aproape două treimi din camerele de viteză franceze. Între timp, mulți șoferi germani s-au indignat când un grup de lucru guvernamental a sugerat introducerea limitelor de viteză pe sfânta Autobahn.
Consiliul editorial al ziarului Edmonton Sun este pe deplin în favoarea convoiului (chiar dacă puțin reticent față de nuanța rasistă a vestelor galbene), notând că șomajul a crescut.
Inițial, acest lucru se datora prăbușirii prețurilor mondiale ale petrolului. Dar mai recent, taxele pe carbon, reglementările de mediu sporite și opoziția față de conducte din partea unora sau a tuturor guvernelor federale, din Alberta, Quebec și Columbia Britanică au alungat investiții de zeci de miliarde de dolari, și odată cu ele locuri de muncă și oportunități pentru afaceri mici.
Adevărul este că lumea s-a schimbat; SUA obișnuiau să fie piața pentru petrolul din Alberta, dar acesta este greu și scump, în timp ce piața americană este inundată de propriul petrol ușor extras prin fracking, care este mai ieftin de rafinat și transportat. Nu există suficiente conducte spre est și vest pentru a prelua tot petrolul – iar Trudeau a înfuriat pe toată lumea din țară cheltuind 4,5 miliarde de dolari canadieni pentru a încerca să salveze una. Acestea necesită timp pentru a fi aprobate și construite, și nimeni nu va investi în petrol din Alberta care costă mai mult să-l extragi din pământ decât poți să-l vinzi. Este o cauză pierdută.
Stickere pentru revoluție de la podcastul, The War on Cars / Lloyd Alter / CC BY 2.0
Kuper crede că lucrurile s-ar putea în cele din urmă rezolva:
Într-o zi, bicicletele și mașinile electrice ieftine vor transforma chiar și zonele rurale. Noile biciclete electrice costă aproximativ 1.000 de euro și pot merge cu ușurință cu 25 km pe oră. Marea majoritate a muncitorilor francezi conduc mai puțin de 15 km până la muncă, așa că trecerea la biciclete electrice, care pot fi încărcate la birou, ar salva averi navetiștilor, le-ar îmbunătăți sănătatea și ar reduce emisiile de carbon. Dar pentru moment, războaiele mașinilor nu vor face decât să înrăutățească polarizarea.
Pistă de biciclete la Universitatea din Toronto / Lloyd Alter / CC BY 2.0
După ce m-am plâns recent că benzile pentru stocarea mașinilor erau folosite pentru stocarea zăpezii iar pistele de biciclete deveniseră parcare, șoferii au venit după mine pe Twitter să se plângă că bicicletele nu ar trebui să fie pe șosea iarna. Pur și simplu nu au înțeles de ce credeam că dreptul meu la pista de biciclete era la fel de important ca nevoia lor de a parca. Asta, într-o universitate înconjurată de două linii de metrou și două linii principale de tramvai. Aici se ciocnesc două lumi; cei care cred că avem o criză climatică și cei care, așa cum spune Kuper, „ale căror stiluri de viață depind de mașini vor fi tentați să respingă ecologismul ca pe un hobby de elită”.
Se pare că războiul împotriva mașinii este esența fiecărei dezbateri pe care o avem, și Kuper are dreptate – se va înrăutăți înainte de a se îmbunătăți.
