Așa ar arăta o curte cu plante native și gazon redus. (Ilustrație foto: Doug Tallamy)
Doug Tallamy, vocea pasionată și conștiința inspirațională a mișcării plantelor native, este într-o misiune. El cere proprietarilor de locuințe din America să accepte o nouă definiție a conceptului de „curb appeal” (aspect exterior al casei).
Când Tallamy, profesor de entomologie și ecologie a faunei sălbatice la Universitatea din Delaware, se gândește la aspectul exterior al casei, el își imaginează curți rezidențiale în care suprafața gazonului este redusă cu 50 la sută, grupuri de copaci, arbuști și flori native diverse delimitează fiecare latură a gazonului, iar zonele mici de iarbă ghidează privirile trecătorilor prin peisaj către un punct focal al casei, cum ar fi ușa.
El știe că această definiție nu va fi ușor de acceptat.
„‘Curb appeal’ este un concept introdus de agenții imobiliari”, a declarat Tallamy la cea de-a 30-a conferință anuală Cullowhee Native Plant Conference din Cullowhee, Carolina de Nord, în iulie. „Din perspectiva imobiliară, ‘curb appeal’ pare să fie o vedere completă a fațadei casei, ceea ce implicit înseamnă o suprafață deschisă de gazon.
Problema cu curțile care sunt în mare parte acoperite cu iarbă este că sunt „peisaje moarte” cărora le lipsesc plantele, în special plantele native regiunii proprietarului, care susțin rețeaua de viață a plantelor, insectelor și animalelor, susține Tallamy. Într-un sondaj realizat de el și studenții săi pe 66 de proprietăți din 22 de cartiere suburbane din Delaware, Pennsylvania și Maryland, au descoperit că 92 la sută din peisaje erau gazon, 79 la sută dintre plantele peisajului erau introduse din Asia, Europa sau din alte părți, iar 9 la sută erau foarte invazive. Studiul a constatat, de asemenea, că o curte medie conținea doar 10 la sută din biomasa arborilor dintr-un crâng din apropiere.
Scopul lui Tallamy este să convingă proprietarii să introducă mai multe plante native în peisaj. Provocarea sa este să îi facă să înțeleagă că pot face acest lucru fără ca grădinile lor să arate sălbatice și dezordonate.
El crede că va fi relativ ușor să convingă proprietarii să schimbe aspectul curților din spate, deoarece această parte a peisajului nu este vizibilă de pe stradă. Curtea din față, însă, este o altă problemă. Chiar și termenul „habitat în curtea din spate”, susține el, sugerează că curtea din față este interzisă plantelor native. Dar adevărata sa provocare, a spus el, sunt legendele urbane care descurajează utilizarea plantelor native în curtea din față.
„Majoritatea acestor legende urbane sunt concepții greșite, dar unele sunt preocupări legitime”, a spus el. Folosim aceste legende urbane pentru a ne raționaliza sentimentele că plantele native perturbă o nevoie umană înnăscută de curățenie și ordine, a explicat Tallamy. El crede că există opt astfel de legende și are o replică pentru fiecare.
Legendă urbană nr. 1: Plantele native sunt dezordonate
Aceasta este, probabil, concepția greșită care a prins cel mai mult la public.
„Unii oameni cred că pentru a ne împărtăși peisajele cu alte specii trebuie să încetăm să ne tundem gazonul sau să renunțăm complet la amenajări peisagistice”, a spus Tallamy. „Dar amenajarea peisagistică nativă nu înseamnă absența amenajării peisagistice. Gazonul sterp este absența amenajării peisagistice.”
Este important, de asemenea, să ne amintim, a spus Tallamy, că designul peisajului este mai puțin important decât biodiversitatea pe care designul ar trebui să o susțină. El a citat trei principii de amenajare peisagistică care vor introduce mai multe plante native în peisaj fără a sacrifica estetica aspectului exterior al casei:
1. Reduceți suprafața gazonului cu 50 la sută.
2. Plantați dens și în straturi.
3. Plantați grupuri de plante (comunități de plante) în loc de plante solitare (specimene).
Dintre acestea, a spus el, reducerea dimensiunii gazonului este principala provocare de design, deoarece înseamnă inversarea paradigmei de amenajare peisagistică din ultimul secol. Această paradigmă a fost să se decidă unde vor fi plantațiile și apoi să se umple spațiul rămas cu gazon.
În loc să se gândească la copaci și arbuști mai întâi, Tallamy a spus că primul lucru pe care proprietarii ar trebui să îl decidă este unde vor să meargă și să pună gazonul acolo. O modalitate de a lua această decizie, a sfătuit el, este să își dea seama care este zona cea mai greu de tuns.
Odată ce știu unde va fi gazonul, Tallamy a spus că proprietarii ar trebui să planteze intensiv tot restul într-un mod care să creeze camere exterioare. Gazonul va modela camerele, iar plantele lemnoase, copacii și arbuștii vor crea o structură care va deveni pereții camerei. Plantele acoperitoare de sol pot crea un podea, iar ramurile arcuite pot forma chiar un tavan. Plantele structurale vor dirija privirea de-a lungul gazonului către cel mai atractiv aspect al casei.
Când construiește pereții în curtea din față, Tallamy spune că proprietarii nu ar trebui să ezite să folosească stejari (cel mare de mai sus). „Nu cresc atât de încet pe cât ar crede unii, și chiar și atunci când sunt mici susțin o mare diversitate de viață”, a spus el. De asemenea, preferă plantele lemnoase în locul celor ierboase, deoarece acestea susțin o mai mare diversitate animală. În plus, tulpinile plantelor ierboase mor până la pământ iarna, în timp ce plantele lemnoase își păstrează tulpinile pe tot parcursul anului și ajută la definirea camerelor exterioare chiar și iarna.
Un lucru pe care îi sfătuiește pe proprietari să îl evite este solul gol, pe care îl numește un dezastru ecologic. Solul ar trebui să fie acoperit de plante acoperitoare de sol sau de frunze. O modalitate de a face acest lucru este să plantați dens. Oricât de greu ar fi pentru unii să accepte, este în regulă, chiar de preferat, ca frunzele să se atingă, la fel cum se întâmplă în natură, a spus el.
Beneficiul plantărilor dense este că ele nu tratează plantele ca decorațiuni, ci ca „comunități funcționale de plante”, a spus Tallamy. Prin comunitate funcțională, Tallamy a spus că înțelege un grup de plante precum stejarul alb, carpenul, afinul înalt, iederă de Virginia și călinul care folosesc soarele pentru a crea hrană pentru animale, cel mai important pentru insecte și păsări.
„Doar comunitățile diverse de plante native susțin rețele trofice complexe și stabile”, a spus Tallamy. „Am amenajat atât de mult din Statele Unite cu plante din Asia și Europa încât rețelele trofice și speciile pe care le susțin se prăbușesc peste tot.”
Prin crearea de comunități de plante, proprietarii vor elimina plantele solitare, specimene. O problemă cu plantele individuale, în special copacii mari, este că sunt susceptibile să fie doborâte de furtuni, deoarece nu au sisteme radiculare care să se întrețese cu rădăcinile altor copaci pentru a le ajuta să reziste vânturilor puternice ocazionale.
AȘTEPTĂ! MAI SUNT: Avem încă 7 mituri de demontat >>>
