Dacă te mușcă microbul Kondo, procedează cu blândețe cu colecția ta de cărți.
Minunea ordinii cunoscută sub numele de Marie Kondo are o emisiune pe Netflix și, se pare, ia cu asalt masele supra-aglomerate de lucruri. Rețelele sociale sunt literalmente presărate cu fotografii care arată grămezi de vechituri lipsite de bucurie aruncate, pe măsură ce legiuni de războinici ai declutteringului cad sub vraja efervescentei Dna. Kondo.
Sunt atât de multe de spus în favoarea unui stil de viață mai minimalist. Suntem un popor înfometat de consumerism, iar acest lucru duce la tot felul de probleme pentru planetă. Ideea de bază a lui Kondo pentru a determina dacă avem nevoie de ceva este să ne întrebăm dacă lucrul respectiv ne provoacă bucurie – și dacă nu, atunci nu este necesar. Dacă ne-am acorda cu toții puțin timp pentru a lua în serios această întrebare înainte de a face o achiziție, lumea ar fi un loc mai bun.
Totuși, recent, printre toate imaginile de pe Twitter cu grămezi de haine și cămare nou organizate, a apărut un semn de disidență din partea scriitoarei Anakana Schofield. Priviți nervii de oțel ai acestei femei, care a dezlănțuit următoarele în Twitterverse:
„NU ascultați de Marie Kondo sau Konmari în legătură cu cărțile. Umpleți-vă apartamentul & lumea cu ele. Nu-mi pasă dacă aruncați chiloții și recipientele Tupperware, dar femeia este foarte greșită în privința CĂRȚILOR. Fiecare om are nevoie de o bibliotecă foarte extinsă, nu de rafturi curate și plictisitoare.”
Și știți ce spune această persoană care colecționează cărți, altfel minimalistă? Aleluia, Dna. Schofield!
Cărțile fac mai mult decât să „provoace bucurie”
Am urmărit cum tweetul a devenit viral, iar acum Schofield a scris un eseu pentru The Guardian pe această temă, menționând că „gurul ordinii Marie Kondo ne sfătuiește să renunțăm la lecturile care nu ni se par bucuroase. Dar biblioteca personală ar trebui să facă mult mai mult decât să antologheze sentimente calde.”
Schofield spune că, la momentul scrierii postării din Guardian, existau „peste 25.000 de tweeturi” ca răspuns; 65% în acord cu ea și 20% în dezacord.
Schofield consideră că Kondo este lamentabil de greșită când spune că ar trebui să scăpăm de cărțile care nu ne oferă „bucurie”. Scrie.
„Metrica obiectelor care doar ‘provoacă bucurie’ este profund problematică atunci când este aplicată cărților. Definiția bucuriei (pentru mulți oameni care țipă la mine pe Twitter și care, se pare, și-au Konmari-zat dicționarele) este: ‘Un sentiment de mare plăcere și fericire, un lucru care cauzează bucurie, succes sau satisfacție.’ Aceasta este o sugestie ridicolă pentru cărți. Literatura nu există doar pentru a provoca sentimente de fericire sau pentru a ne liniști cu plăcerea sa; arta ar trebui, de asemenea, să ne provoace și să ne tulbure.”
Este un punct atât de bun. Mă uit la rândurile de cărți de pe rafturile mele și, deși nu pot să nu observ că sunt o mare sursă de dezordine vizuală într-o casă altfel minimalistă, nu le-aș arunca niciodată. Acestea fiind spuse, în mijlocul unei frenezii recente de curățare a cuibului, m-am gândit: „cărțile, trebuie să plece”. Parcă aș fi fost hipnotizată de un magician al minimalismului! Mi-am revenit repede în simțiri, dar sunt sigură că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat asta.
Fiecare dintre aceste cărți îmi aduce bucurie, genul de bucurie ca puii călduroși și unicornii? Nu. Unele sunt dificile, unele sunt sumbre; Blood Meridian îmi dă fiori din cauza sângelui, Edith Wharton mă duce la limita melancoliei. Unele îmi amintesc de vremuri grele, unele sunt triste. Unele dintre ele sunt scrise de mulțimi și ticăloși, unele se destramă la propriu. De câte ori am deschis vreo carte din facultate în ultimul an? Probabil niciodată.
Dar să le arunc? În niciun caz! Ca o colecție, toate cărțile mele creează propria lor narațiune, o cronologie altfel imposibilă a vieții mele. Într-o lume în care totul este atât de efemer și trecător – în care fotografiile trăiesc într-un nor abstract și cărțile digitale trăiesc într-un format care ar putea deveni irelevant în câteva decenii – colecția mea de cărți se simte reconfortant de solidă.
Mai multe motive să îți păstrezi cărțile
Pe lângă faptul că sunt o parte din istoria mea, mă gândesc la ce a intrat în fiecare carte. Fiecare cuvânt, din milioanele de cuvinte care trăiesc pe rafturile mele, a fost scris cu gândire; fiecare propoziție a fost creată cu intenție. Biblioteca mea personală este ca un microcosm al umanității, de design propriu. Un sistem solar de obiecte, fiecare cu propria sa poveste.
Și cât despre cărțile necitite? Unul dintre marile principii ale declutteringului este că dacă nu ai folosit ceva într-un anumit interval de timp, aruncă-l. Ceea ce ar însemna că toți cei care sunteți maeștri ai tsonduku – practica de a cumpăra mai multe cărți decât poți citi – sunteți ghinioniști de-a dreptul. Și știu că sunt mulți dintre voi acolo, având în vedere că povestea noastră pe această temă a fost cea mai populară pe PlanetaNoastra anul trecut. Faptul că o carte nu este citită nu ar trebui să fie o indicație a inutilității sale, ci mai degrabă, o promisiune a potențialului său. Este ca și cum ai avea un cadou de deschis sau o vacanță pe care o aștepți cu nerăbdare. O grămadă de cărți necitite este un hol de uși, fiecare ducând la o aventură necunoscută – promisiunea unui continuum. Așa cum a spus A. Edward Newton, autor, editor și colecționar de 10.000 de cărți:
„Chiar și atunci când lectura este imposibilă, prezența cărților achiziționate produce o astfel de extază încât cumpărarea mai multor cărți decât se poate citi nu este altceva decât sufletul atingând infinitul.”
Schofield notează cu înțelepciune că întrebarea dacă cărțile ei îi vor fi benefice vieții sale pe viitor „necesită o biblio-telepatie pe care nu o posed”.
Acest lucru se aplică tuturor (desigur, cu excepția cazului în care ești biblio-telepat). Așa că, dacă te găsești în mijlocul unei extaze inspirate de Kondo, ia în considerare cruțarea cărților. Sunt multe de iubit la Kondo și la respingerea ei a dezordinii și a consumerismului, dar valoarea bucuriei nu este universală. Sigur, scapă de șosetele și polonicele lipsite de bucurie. Dacă îți dai seama că ai făcut o greșeală, pot fi înlocuite.
Dar o colecție de cărți în totalitatea sa, cultivată de-a lungul unei vieți de lectură, poate fi ea însăși considerată un lucru care aduce bucurie … și odată ce a dispărut, nu mai poate fi înlocuită. Mergi înainte și alfabetizează după autor, șterge praful de pe coperți și îndreaptă cotorul – dar dacă păstrezi un singur lucru în frenezia ta de decluttering, ia în considerare păstrarea cărților.
