Urmărim munca lui Andrew Maynard din 2005 și ani în urmă l-am declarat „Cel mai bun tânăr arhitect ecologist”. De atunci s-a maturizat puțin, și-a găsit un partener, iar acum firma sa este Austin Maynard. Și clădirile sale s-au maturizat: Terrace House este primul său proiect de apartamente multifamiliale finalizat.
Cu excepția faptului că: „Aceste locuințe sunt diferite de apartamentele construite până acum. Aceste locuințe nu sunt apartamente. Sunt case înșiruite (Terrace Houses), suprapuse pe șase etaje.” Casele înșiruite (Terrace Houses) sunt o versiune australiană a casei de oraș englezești, construite cu pereți comuni pentru a le strânge mai compact.
În istoria sa a caselor înșiruite australiene, Melissa Howard scrie:
Multe dintre ele erau lungi și subțiri, cu serviciile adăugate în spate, și apoi aveau balcoane decorative adăugate în față. Și asta a făcut Austin Maynard cu Terrace House în versiunea sa din secolul 21. Credeam că planurile lungi și subțiri sunt ciudate, dar cu cât am citit mai mult despre casele înșiruite, cu atât mai mult sens au căpătat.
Aici puteți vedea cât de neobișnuite sunt. Intrați din mijlocul clădirii de parcă ați intra în spatele casei înșiruite care obișnuia să aibă WC-ul în curte, treceți pe lângă dormitoarele care se deschid într-un puț de lumină. Mă întreb cum este acustica cu 10 dormitoare pe fiecare [nivel/etaj] și apoi ajungeți la bucătărie și zona de living. Ajută și faptul că `scările unice sunt legale aici`. Niciun dezvoltator obișnuit nu ar risca un plan atât de neobișnuit.
Dar se pare că nu a existat un dezvoltator obișnuit — se pare că a fost chiar Austin Maynard.
A fost proiectat să fie simplu și accesibil, fără parcare auto.
Potrivit Shrink that Footprint, casele australiene sunt în medie cele mai mari din lume și sunt descrise de Austin Maynard ca fiind „în mod obișnuit ineficiente în utilizarea spațiului și energiei, prost proiectate și nesustenabile”. Apartamentele tip case înșiruite sunt mari, de până la aproximativ 130 de metri pătrați, și „umplu un gol necesar pe piața locuințelor. Suficient de mari pentru familii, dar păstrând în același timp resursele comune și comunitatea pe care o aduce viața în apartament.” Combinați asta cu un stil de viață urban fără mașină și aveți o amprentă de carbon foarte scăzută.
Ca de obicei la Austin Maynard, dacă toată lumea merge într-o direcție, ei merg în cealaltă, chiar și în privința stilurilor arhitecturale. Mă întrebam despre arcadele mari:
„Ne propunem ca Terrace House să fie un fel de scrisoare de dragoste adresată patrimoniului eclectic din Brunswick și, în mod specific, istoriei sale constructive mediteraneano-australiene adesea subestimate. Din păcate, arcadele și cărămida maro nu sunt la modă în acest moment și, ca atare, asistăm la ștergerea unei părți foarte importante din Australia postbelică. Terrace House împrumută nu numai de la multitudinea de arcade unice de-a lungul Sydney Road, ci și de la istoria mediteraneană adesea subestimată a zonei.”
Am adorat aproape tot ce a făcut Andrew Maynard pentru că înțelege sustenabilitatea, știe cum să ocolească regulile și pur și simplu nu-i pasă de convenții. Chiar și în casa acoperită cu gazon artificial, care îmi place cel mai puțin, este amuzant de subversiv. Face lucrurile în felul său, scriind în Parlour și Archdaily despre abordarea sa privind echilibrul dintre viața profesională și cea personală:
Urmărind videoclipul, ai senzația că cumpărătorii de aici nu sunt mulțimea obișnuită de locatari anonimi de apartamente. Sunt mulți copii, multe zâmbete. Sunt întotdeauna zâmbete în proiectele Austin Maynard, Există întotdeauna ceva neconvențional și diferit și întotdeauna ceva de învățat.
Un alt lucru care îmi place la Austin Maynard este că fac atât de ușor pentru oameni să scrie despre ei. Există întotdeauna zeci de fotografii, planuri și desene care explică totul. Vedeți-le pe toate aici, la Austin Maynard.
