Metanul este un compus organic natural, dar activitatea umană a crescut cantitatea acestui gaz cu efect de seră puternic care ajunge în atmosferă. Cea mai mare parte a metanului pe care oamenii îl emit provine din gazele naturale, gropile de gunoi, mineritul de cărbune și gestionarea gunoiului de grajd, dar metanul este aproape peste tot și provine din surse surprinzătoare. Iată câteva la care s-ar putea să nu te aștepți.
1. Barajele hidroelectrice
Cele 8.000 de baraje hidroelectrice din SUA generează o cantitate enormă de electricitate sustenabilă, dar produc și metan. Cum? Totul face parte din procesul de creare a unui baraj.
Când se construiește un baraj, zona din spatele acestuia este inundată de apă care nu mai poate circula unde curgea înainte. Acest lucru lasă o cantitate potențial uriașă de materie vegetală — plante și copaci care existau înainte în aer liber — putrezind sub suprafața apei. Vegetația putrezită produce metan, iar în situații normale acel metan ar scăpa în atmosferă în doze incrementale. Dar plantele putrezite din spatele unui baraj stochează metanul în nămol. Când nivelul apei scade în spatele unui baraj, tot acel metan stocat poate fi eliberat brusc.
Cantitatea de metan pe care un baraj o poate elibera variază în funcție de locul și modul în care a fost construit barajul. Un studiu din 2005 publicat în jurnalul Mitigation and Adaptation Strategies for Global Change a constatat că barajul Curuá-Una din Pará, Brazilia, a eliberat de fapt de trei ori și jumătate mai mult metan decât o centrală pe bază de petrol care generează aceeași cantitate de electricitate. Un studiu realizat anul acesta de un student doctorand la Universitatea de Stat din Washington a constatat că nămolul din spatele unui baraj din Washington a eliberat de 36 de ori mai mult metan decât în mod normal atunci când nivelul apei era scăzut.
Dar nu-ți face griji. Unii oameni de știință studiază deja această problemă, sugerând că metanul ar putea fi capturat și transformat în electricitate.
2. Gheața arctică
La fel cum metanul scapă din nămolul din spatele barajelor, gazul scapă de sub gheața arctică și permafrost din cauza încălzirii globale. Un studiu publicat în luna mai a acestui an în jurnalul Nature Geoscience a constatat că gazul metan, care fusese prins sub gheață, scapă acum în atmosferă pe măsură ce regiunea arctică se încălzește. Acest lucru, la rândul său, ar putea accelera și mai mult încălzirea.
Impactul potențial al întregului acest metan arctic este încă studiat, dar pare a fi unul dintre cele mai mari și mai imediate pericole ale schimbărilor climatice.
3. Oceanul
Până la 4% din metanul planetei provine din ocean, iar un studiu publicat în august s-ar putea să fi descoperit în cele din urmă cum ajunge acolo. Potrivit oamenilor de știință de la Universitatea din Illinois și Institutul de Biologie Genomică, microbul marin Nitrosopumilus maritimus produce metan printr-un proces biochimic complex pe care cercetătorii l-au numit „chimie ciudată„. A fost o descoperire total neașteptată din două motive. Unu, cercetătorii căutau de fapt indicii pentru a crea noi antibiotice. Și doi, toți ceilalți microbi cunoscuți că produc metan nu pot tolera oxigenul, care se găsește atât în aer, cât și în apă.
Deoarece N. maritimus se întâmplă să fie unul dintre cele mai abundente organisme de pe planetă, aceasta ar putea fi o descoperire valoroasă care va duce la o mai bună înțelegere a sistemelor naturale ale Pământului și a schimbărilor climatice.
4. Compostul
Compostarea acasă sau la afaceri este o modalitate excelentă de a scăpa de deșeurile organice, cum ar fi resturile vegetale din grădină și resturile alimentare, și de a le transforma în ceva util. Dar nu este lipsită de dezavantaje: actul compostării produce atât dioxid de carbon, cât și metan. Conform unui raport al EPA, cantitatea de material compostat în SUA din 1990 până în 2010 a crescut cu 392%, iar emisiile de metan din compostare au crescut aproximativ cu același procent.
Acest lucru nu ar trebui să fie însă un factor descurajant pentru compostare. Cantitatea de metan produsă prin compostare este mai mică de 1% din cea produsă de sistemele de gaze naturale.
Destul de ciudat, EPA estimează că nivelurile de compostare au scăzut de fapt cu aproximativ 6% din 2008, așa că dacă nu compostezi în prezent, s-ar putea să vrei să iei în considerare începerea. Materialul compostabil pe care îl arunci va ajunge oricum să emită metan în gropile de gunoi, așa că la fel de bine ai putea face ceva bun în loc să-ți trimiți resturile de la masă la groapa de gunoi.
5. Cultivarea orezului
Orezul poate fi unul dintre cele mai importante alimente de bază din lume, dar cultivarea sa a produs al treilea cel mai înalt nivel de metan din toate procesele agricole în 2010, conform unui raport EPA.
Orezul este cultivat în câmpuri inundate, o situație care epuizează solul de oxigen. Solurile anaerobe (lipsite de oxigen) permit bacteriilor care produc metan din descompunerea materiei organice să se dezvolte. O parte din acest metan bolborosește apoi la suprafață, dar cea mai mare parte este difuzată înapoi în atmosferă prin intermediul plantelor de orez în sine.
Modul de cultivare contează, conform EPA, care a constatat că plantele de orez care cresc în apă deosebit de adâncă tind să aibă rădăcini moarte, ceea ce blochează difuzia metanului prin plante. În plus, îngrășămintele cu nitrați și sulfați par să inhibe formarea metanului. În SUA, state precum Texas și Florida practică ceea ce este cunoscut sub numele de cultură secundară (ratoon) de orez, folosind regenerarea de la prima cultură, ceea ce produce niveluri mai ridicate de emisii.
Producția de orez a crescut în majoritatea celor opt state din SUA care îl cultivă din 2006 până în 2010, rezultând o creștere de 45% a emisiilor de metan.
6. Tehnologia
Ghici ce: dispozitivul pe care îl folosești pentru a citi acest articol a fost fabricat cu ajutorul metanului. Mai exact, semiconductorii din computere și dispozitive mobile sunt produși folosind mai multe gaze de metan diferite, inclusiv trifluorometan, perfluorometan și perfluoroetan. O parte din acest gaz scapă în procesul de deșeuri. Conform unui raport EPA, totalul tuturor acestor gaze eliberate în 2010 a fost echivalentul a 5,4 teragrame de dioxid de carbon.
Există însă și vești bune: industria semiconductoarelor a făcut îmbunătățiri constante pentru a reduce deșeurile și emisiile, reducându-le cu 26% între 1999 și 2010.
Indiferent unde mergi, metanul face parte din viața de pe această planetă. Înțelegerea surselor sale ne poate ajuta să reducem emisiile antropice în viitor și să diminuăm cantitatea de gaze cu efect de seră pe care o eliberăm în atmosferă.
MNN tease photo of penguins: Shutterstock
