Acum cincisprezece ani, am scris prima mea postare despre toaletele cu compostare, iar primul comentariu a fost: „Toaletele cu compostare NU vor intra NICIODATĂ pe piața de masă. Dezbaterea este ridicolă. Nimeni nu va dori asta în casa sa. Știu asta, pentru că încă mai am câțiva dinți în gură și câțiva prieteni în oraș.”
M-am gândit la asta când am citit postarea lui Natalie Boyd Williams, intitulată „Tabuul toaletei: trebuie să încetăm să fim pudici în legătură cu reciclarea deșeurilor umane.” Ea este doctorandă în Științe Biologice și de Mediu la Universitatea din Stirling, inginer chimist devenit specialist în științe sociale și știe totul despre excremente. Williams notează, la fel ca și comentatorul meu, că avem o problemă culturală, nu tehnologică.
Williams scrie:
Williams lucrează în principal în Nepal și India, încercând să depășească tabuurile culturale locale legate de utilizarea produselor din deșeuri umane. Am notat anterior că există o valoare reală în fecale și urină ca îngrășământ și sursă de fosfor. Dar în Nepal ei conectează toaletele la digestori anaerobi care transformă excrementele în biogaz cu care pot găti, înlocuind lemnele de foc, kerosenul sau bălegarul care este adesea greu de colectat sau scump de cumpărat. Așa cum scrie ea în studiu: „Digestorii anaerobi legați de toalete (TLAD) pot oferi utilizatorilor un combustibil gazos curat și un produs fertilizator, precum și servicii de gestionare a deșeurilor.”
Ei extrag multă valoare din fecale, alimentând digestorul cu acestea și cu deșeuri animale, obținând biogaz și un nămol bogat în nutrienți care poate fi folosit ca îngrășământ după ce a fost tratat în digestor. Williams constată că „respondenților le-a plăcut îmbunătățirea sănătății, curățeniei și reducerea colectării lemnului oferite de biogaz în comparație cu combustibilul lemnos, precum și costul redus în comparație cu GPL.”
Revenind la articolul original, Williams extrapolează la lumea mai dezvoltată.
Într-adevăr. Avem o criză a carbonului care provine din arderea combustibililor fosili, inclusiv cantități uriașe de gaz natural utilizate pentru producerea amoniacului pentru îngrășăminte. Și totuși, aruncăm la toaletă o resursă valoroasă care ar putea înlocui o cantitate semnificativă din materialele pe care le ardem sau le extragem.
Și, așa cum notează Williams, problema este culturală. Am văzut acest lucru la Centrul Bullitt din Seattle, care recent și-a scos toaletele cu compostare. Nu există îndoială că au avut probleme tehnice, dar multe dintre probleme au fost legate de „experiența utilizatorului” și de aspecte culturale. În America de Nord, suntem obișnuiți să stăm pe un „iaz” de apă și să avem o clătire puternică a vasului prin supapa de evacuare. Dar trebuie să depășim acest lucru.
Sami Grover de la PlanetaNoastra a prezentat un sistem de biogaz casnic care transformă deșeurile umane și menajere în combustibil, „înlocuind gazul natural care altfel ar fi extras prin fracturare și transportat de la sute sau chiar mii de kilometri distanță” și „ca bonus suplimentar, obțineți și îngrășământ gratuit pentru grădina dumneavoastră.” Ce-ar fi dacă toată lumea ar avea o versiune a acestui sistem, poate puțin mai mică și mai avansată din punct de vedere tehnologic?
Există modalități de a îmbunătăți experiența utilizatorului cu toalete cu vid, cum ar fi cea prezentată mai sus, care arată și se simte ca o toaletă normală. Imaginați-vă dacă pompa ar împinge deșeurile către un bioreactor în loc de unitatea gri de compostare. Gazul colectat ar putea fi reintrodus în rețeaua de gaz, măsurat, iar furnizorul de excremente ar primi o taxă, dând un sens complet nou tarifului de tip feed-in.
Ar fi mai ușor în clădirile de apartamente și a fost încercat în proiecte precum Vauban din Germania: Viziunea „a fost o casă ‘fără ape uzate’, în care deșeurile organice și umane ar deveni o sursă de energie și nutrienți recuperați, mai degrabă decât o simplă problemă costisitoare de poluare.” Au fost instalate toalete cu vid, care reduc consumul de apă cu nouă zecimi, pentru a transporta deșeurile umane la un digestor anaerob de biogaz, care produce îngrășământ lichid (bogat în fosfor recuperat), precum și biogaz pentru gătit. Reactorul de biogaz nu a funcționat niciodată, dar „cercetările ulterioare au arătat că este un sistem funcțional.”
Toți acei oameni care spun că vor să continue să gătească cu gaz ar putea face acest lucru, atâta timp cât și-l produc singuri. Companii ar veni să colecteze solidele, „gătite” frumos, pentru a fi folosite ca îngrășământ sau comprimate în combustibil solid care emite carbon cu adevărat biogenic. Nu am cheltui milioane de dolari și nu am pompa milioane de galoane de apă doar pentru a arunca la toaletă o resursă valoroasă. În schimb, am putea câștiga bani din asta.
Acesta ar putea fi cheia pentru a convinge oamenii. Williams a demonstrat că atunci când beneficiile sunt imediate și personale, chiar și persoanele obișnuite cu tabuuri culturale semnificative le depășesc și se alătură. Sau, așa cum spunea comedianul Bob Hope, acum gătești cu gaz.
