Multe birouri au acum birouri cu înălțime reglabilă, pe care le poți seta la înălțimea corectă atunci când stai în picioare. Este o chestiune de ergonomie de bază. După cum a remarcat un furnizor, „Folosirea corectă a birourilor tip stand poate părea evidentă din perspectiva unui spectator: Stai în picioare. Muncești. Repeți. Cu toate acestea, ergonomia nu este o știință exactă, deoarece fiecare corp uman este diferit. Înălțimea optimă pentru biroul tău va fi diferită pentru tine față de altcineva.” Regula generală pentru înălțimea biroului tip stand este că „atunci când coatele tale sunt poziționate la un unghi de 90 de grade față de podea, măsoară distanța de la podea la partea inferioară a cotului tău.”
Totuși, când intri într-o bucătărie, toată lumea este la fel, și aproape fiecare blat de bucătărie are 91.4 cm înălțime. Alexandra Lange a scris în Slate acum câțiva ani că nu ar fi trebuit să fie așa. Pionierul designului de bucătărie Lillian Gilbreth, ea însăși o persoană destul de înaltă, având 170 cm, considera că înălțimea ar trebui să varieze în funcție de sarcină și de persoană. Lange explică:
Unii au sugerat că blaturile de bucătărie au 91.4 cm pentru că i s-a potrivit lui Gilbreth, dar un articol din Quartz indică o sursă pe care nu o mai citisem înainte, „Counterintuitive: How the Marketing of Modernism Hijacked the Kitchen Stove” de „bucătar, scriitoare culinară, redactor culinar și persoană scundă”
Leslie Land, care, de asemenea, s-a întrebat de ce aragazele și blaturile de bucătărie au 91.4 cm înălțime. Se găsește într-o carte intitulată „From Betty Crocker to Feminist Food Studies” care poate fi descărcată de la Universitatea din Massachusetts Amherst.
Nu a fost întotdeauna așa. Așa cum s-a notat în istoria mea a bucătăriei, celebra bucătărie Hoosier avea înălțime reglabilă. Aceasta era o caracteristică de marketing: „Acum puteți obține un HOOSIER care este exact atât de înalt sau de jos pe cât aveți nevoie. Indiferent cât de înalt sau de scund sunteți, NOUL DVS. HOOSIER vi se potrivește perfect.” Land notează că ambii experți în designul de bucătărie, Christine Frederick și Gilbreth, favorizau înălțimi diferite pentru funcții diferite.
Lenore Thye, designerul minunatei bucătărie care economisește pași și sursa primei noastre fotografii, a remarcat de asemenea: „Practica în amenajările moderne de bucătărie de a avea toate suprafețele la același nivel, folosind înălțimea de 91.4 cm a aragazului ca unitate de măsură, pune mai mult accent pe aspect decât pe potrivire. Sarcinile diferite efectuate în bucătărie necesită frecvent suprafețe de lucru de înălțimi diferite.”
Land atribuie ascensiunea bucătăriei integrate modei și marketingului.
Dar așa cum am mai notat, Bauhaus și mișcarea modernă au fost o reacție la criza tuberculozei. Totul era despre sănătate, sau așa cum Paul Overy și-a intitulat cartea, despre „Lumină, aer și deschidere.” Designul aproape oricărui obiect era despre curățenie și posibilitatea de spălare, fără colțuri și crăpături în care să se ascundă bacteriile. O bucătărie trebuia să fie curată ca un spital.
Un arhitect citat de Paul Overy scria în 1933:
Nu o probă zdrobitoare, ci o chiuvetă care dă de gândit
Aceasta, mai degrabă decât moda sau marketingul, a fost probabil sursa bucătăriei închise și integrate. Dar dacă o bucătărie urmează să aibă blaturi continue, ce înălțime ar trebui să aibă acestea? În căutarea sursei blatului de 91.4 cm, Land a găsit ceea ce numește „chiuveta care dă de gândit”.
Ea scrie: „La începutul anilor ’30, blaturile aveau în general aproximativ 78.7 cm înălțime, în timp ce partea superioară a chiuvetelor – de sine stătătoare – avea o înălțime rezonabilă de 91.4 cm… Când mania blaturilor continue a decretat că totul, de la tocător la arzătorul aragazului și la partea superioară a chiuvetei, trebuie să aibă aceeași înălțime, partea superioară a chiuvetei a câștigat, și s-a născut aragazul de 91.4 cm.”
Designul electrocasnicelor a trebuit să se potrivească și el acestui model. Acum o sută de ani, majoritatea aragazelor pe gaz și electrice aveau cuptoare înalte, care erau convenabile de folosit, ușor de introdus și scos alimentele fără să te apleci. Dar pentru ca totul să se alinieze, cuptorul a fost mutat sub plită. Chiar și celebrul designer Henry Dreyfuss a realizat că aceasta a fost o greșeală, scriind în autobiografia sa în 1955:
E timpul să regândim bucătăria
Poate că este timpul ca persoanele care proiectează bucătării să reconsidere. Astăzi, aragazul se schimbă din nou. Obișnuiau să fie mari și grele, dar acum avem plite cu inducție ușoare. Unii designeri nici măcar nu le instalează permanent; acest design italian le atârnă pe perete. Cuptoarele se schimbă și ele: Există cuptoare cu microunde, cuptoare cu abur și cuptoare cu convecție, adesea mai mici și separate.
Jokodomus proiectează cărucioare frumoase care au toate componentele unei bucătării complete, concepute pentru utilizare în interior și exterior. Ce avem nevoie acum este un hibrid între aceste cărucioare și birourile cu înălțime reglabilă, astfel încât oricine să își poată îndeplini sarcinile în bucătărie la înălțimea cea mai confortabilă și convenabilă.
Christine Frederick și Lillian Gilbreth au aplicat ambele lecții învățate din fabrică, din studiile de timp-mișcare și ergonomie de la începutul secolului XX, făcute pentru a face locul de muncă mai productiv și mai puțin periculos. La începutul secolului XXI ar trebui să facem același lucru și să învățăm de la birourile noastre moderne cu suprafețele lor mobile, reglabile și amenajările adaptabile.
Acum că Leslie Land a explicat cum am ajuns să avem blaturi la 91.4 cm, practic aproape accidental, este timpul să renunțăm la preconcepțiile noastre și să ne proiectăm bucătăriile în jurul persoanelor care le folosesc.
