Poetul și dramaturgul irlandez Oscar Wilde a descris Cascada Niagara drept „prima dezamăgire din viața conjugală a multor americani care își petrec luna de miere acolo”. Și asta a fost cu mult înainte ca între 50% și 75% din apă să fie deviată către centralele hidroelectrice. Cu toate acestea, chiar dacă cascadele sunt mai puțin spectaculoase decât erau odinioară, infrastructura pentru generarea de electricitate rămâne impresionantă.
Acesta este în special cazul clădirilor vechi precum Centrala Electrică a Companiei Canadian Niagara Power, care se află la aproape 457 de metri (1.500 de picioare) deasupra cascadei Horseshoe. Construcția centralei a început în 1901 și a continuat să producă energie până în 2006. Ca centrală electrică activă, a fost păstrată aproape miraculos și este acum restaurată și reprofilată într-o „atracție educațională și de divertisment emblematică, sigură și accesibilă”.
+VG Architects descriu câteva dintre aspectele interesante ale istoriei a ceea ce se numește acum National Parks Power Station (NPPS) și rolul său în faimoasele războaie ale curenților dintre Nicola Tesla și Thomas Edison:
În ciuda faptului că eu cred că Edison a avut dreptate și că locuința viitorului va funcționa pe curent continuu, a avut sens în 1897, când puteai folosi transformatoare pentru a schimba tensiunea curentului alternativ și a-l transporta pe distanțe mult mai lungi decât puteai cu curentul continuu. Și totul este încă acolo:
La PlanetaNoastra vorbim mult despre cât de importante sunt restaurarea, reutilizarea și revitalizarea, iar transformarea într-o atracție turistică nu este pe primul loc pe lista noastră de utilizări preferate. Pe de altă parte, este mai bine decât Muzeul de Ceară al lui Louis Tussaud și atracțiile obișnuite de la Cascada Niagara din punct de vedere al valorii educaționale – și cu siguranță nu vrei să pierzi toată această mașinărie glorioasă.
Nu este nici o reconstrucție istorică: „Datorită stării excelente a centralei, +VG și-a concentrat abordarea pe conservarea stabilizată, în loc de restaurare sau renovare, tratând istoria cumulativă a clădirii și toate straturile sale ca pe un document viu.”
Reostatele sunt incredibil de interesante, iar „începând din iulie 2022, un nou lift cu pereți de sticlă va coborî 55 de metri (180 de picioare) prin cele opt niveluri subterane ale centralei până la etajul puțului turbinelor, unde vizitatorii vor merge de-a lungul tunelului de evacuare, pe lângă instalațiile media interpretative, până la portalul unde o nouă platformă de observare se va extinde în râul Niagara inferior, la baza cascadei Horseshoe.”
Istoria electricității în Ontario este fascinantă, iar deciziile luate în urmă cu un secol încă rezonează aici. Compania Canadian Niagara Power era privată, dar câțiva ani mai târziu, Adam Beck și-a imaginat construirea mai multor centrale electrice și crearea unei infrastructuri masive de stat, alimentată de apă, pentru a electrifica provincia.
După cum am scris anterior: „A construit instalații uriașe și eficiente de generare a energiei pe bază de apă în toată provincia. Sloganul său era ‘dona naturae pro populo sunt’, care se traduce prin ‘darurile naturii sunt pentru popor’. Nu exista încă o cerere mare de electricitate, așa că urma să folosească o mare parte din acea energie pentru a opera un sistem de cale ferată electrică de la Buffalo până la Lacul Simcoe. Avea o viziune reală asupra viitorului, și aceasta era complet electrică.”
Dar mașina prelua teren, iar Beck a fost acuzat de „optimism irațional„, promovând tramvaiele la începutul erei automobilului. Proiectele sale au fost anulate după o schimbare de guvern în anii 1920, și odată cu aceasta, visul unui Ontario complet electric. Compania publică pe care a construit-o, Ontario Hydro, a continuat să funcționeze până în 1999, când a fost dezmembrată și vândută pe bucăți de un guvern radical conservator, într-un caz numit de Michael Barnard drept „un caz tipic de ideologie și lăcomie”. Acele turbine au multe povești de spus.
