O postare recentă despre reducerea spațiului locativ, Nimeni nu mai vrea moștenirile familiei, a ridicat multe întrebări, iar comentatorii au sugerat multe răspunsuri și mult adevăr. Peggy a notat în comentarii:
Au fost atâtea sugestii:
„De aceea începi să spui poveștile din spatele acestor posesiuni, astfel încât, la momentul potrivit, oamenii să le vadă ca fiind mai mult decât simple ‘lucruri’. Au istorie. Au semnificație.”
Alții înțeleg semnificația, dar spun: „Acum avem ATÂT DE MULTE dintre ‘lucrurile’ ei și da, o parte sunt ‘bune’, antichități autentice pe care le-a colecționat cu mulți ani în urmă, dar NIMENI NU LE VREA.”
Cuplurile (cum sunt eu și soția mea) se contrazic adesea pe această temă: „M-am săturat de dezordine de ani de zile, dar soția mea o iubește. Dacă există un loc liber PE ORICE, cumpără o porcărie ca să-l umple.”
Există o regulă urmată de mulți scriitori pe site-uri care încă au comentarii. Tipăriți cu litere aldine, majuscule, de 72 de puncte: NU CITIȚI COMENTARIILE! Dar trebuie să spun că în 15 ani de scris, nu am văzut niciodată un flux de comentarii atât de interesant, implicat și inteligent ca la această postare; este clar o problemă la care se gândesc mulți oameni.
Este un subiect care merită revizitat, pentru a explora ce resurse există care pot ajuta la rezolvarea acestei probleme. Dar cu cât am citit mai mult comentariile, cu atât mai mult am realizat cât de lipsit de speranță și de deconectat este sfatul meu. Așa cum am notat în postarea anterioară, sunt arhitect și minimalist și poate un pic snob, așa că nu am multe lucruri — câteva cărți, câteva piese Herman Miller de la mijlocul secolului și cam atât. Citez mereu pe William Morris:
Așadar, cum reduci spațiul locativ?
Documentându-mă pentru această postare, am descoperit cartea minunată a lui Marni Jameson „” publicată anul trecut de AARP. Ea a învățat cum să renunțe la tot, de la soți la case și la lucruri. Începe prin a cita un contemporan al lui Morris, pe Mark Twain, recunoscând tirania emoțională:
Casa lui Mark Twain îi vorbea, și fără îndoială că și lucrurile din ea făceau la fel. Jameson înțelege cum lucrurile vorbesc familiilor și cât de greu este să te desparți de ele: „Simplu și brutal spus, sortarea unei gospodării ne face să ne confruntăm cu propria mortalitate: trecerea timpului, viața și moartea, unde am fost, unde nu am fost, unde suntem în viață, succesele și regretele.”
Când discută despre prima etapă de a scăpa de lucruri, Jameson îl canalizează pe Morris și scrie:
Acesta este un mesaj care rezonează cu fiecare generație. Este cam același sfat pe care îl dă Marie Kondo în biblia ei minimalistă, „Magia ordinii: Cum să-ți transformi viața (și casa) cu ajutorul metodei KonMari”, bestseller mondial:
Marie Kondo se adresează tinerilor care încearcă să gestioneze apartamente mici; Marni Jameson se adresează persoanelor în vârstă care încearcă să-și reducă spațiul; William Morris se adresează estetilor din secolul al XIX-lea. Dar toți au cam același mesaj: renunță la bagajul emoțional și păstrează ceea ce este frumos, iubit sau ceea ce îți stârnește bucurie.
Așadar, cum restrângi selecția, mai ales când ai de-a face cu casa plină de comori a părinților tăi? Mi-a plăcut în mod deosebit sfatul pe care Peter Walsh de la emisiunea „Clean Sweep” de pe TLC i l-a dat lui Jameson:
Poate cel mai bun sfat din cartea lui Jameson este discuția despre momentul potrivit pentru a-ți reduce spațiul locativ. Este un subiect cu care am o oarecare experiență: mi-am văzut soacra răposată captivă în casa ei suburbană pe două niveluri, fără să poată conduce, fiind nevoită să decidă dacă voia să stea la nivelul bucătăriei sau la nivelul băii. Mi-am redus spațiul transformându-mi casa în duplex și păstrând aproximativ o treime pentru mine și soția mea. Jameson descrie o familie, familia Switzes, care s-a mutat dintr-o casă mare într-un apartament:
Consensul din carte, din postarea originală a lui Richard Eisenberg, din experiența mea personală și din numeroasele comentarii la ultima mea postare este că ar trebui să anticipăm problema. Scapă de lucruri cât încă poți și nu le lăsa copiilor tăi, pentru că ei chiar nu îți vor mulțumi pentru asta și nici nu vor ști ce să facă cu ele. Pentru copiii tăi, golirea casei tale nu va stârni bucurie.
Mai multe resurse
Reducerea spațiului locativ a devenit o industrie semnificativă, și cu 8.000 de americani care împlinesc 65 de ani în fiecare zi, există o piață importantă. Există chiar și o asociație profesională, Asociația Națională a Managerilor de Mutări pentru Seniori (National Association of Senior Move Managers), „care sunt specializați în a ajuta adulții în vârstă și familiile lor prin procesul intimidant al tranziției către o nouă reședință.” Ei au un mic document PDF util de descărcat cu informații utile.
Există companii care vin la tine acasă și îți organizează lucrurile, le fotografiază și scapă de ele, folosind cele mai recente resurse de social media. Verifică Maxsold și Everything but the House.
Jameson scrie de asemenea o postare în buletinul AARP cu 20 de sfaturi pentru a-ți elibera casa de dezordine, reamintindu-ne să ne amintim: „Îți simplifici viața, nu îți ștergi trecutul.”
Când te ocupi de un astfel de sarcini emoționale, acesta este un sfat bun de reținut.
