Toate revistele și site-urile web iubesc casele prefabricate și pe cele construite industrial. Chiar și noi, aici la PlanetaNoastra, ne umplem paginile cu Dvele și Plant Prefab. Dar numărul acestora construite este o eroare de rotunjire comparativ cu industria caselor prefabricate, cunoscută anterior ca industria caselor mobile, și chiar înainte de asta, industria rulotelor.
Potrivit Consiliului American pentru o Economie Eficientă Energetic (ACEEE), 6,8 milioane de case prefabricate sunt folosite ca locuințe în SUA, iar 105.772 dintre ele au fost livrate în 2021. Spre deosebire de locuințele convenționale construite la fața locului sau de locuințele modulare, acestea sunt construite conform Standardelor de Construcție și Siguranță pentru Casele Prefabricate (Codul HUD), un standard național.
Dar când vine vorba de energie, nu este deloc un standard și nu a mai fost actualizat din 1994. Acum, după ani de muncă și dispute, Departamentul de Energie al SUA a anunțat noi standarde despre care spun că vor economisi consumatorilor „sute de dolari la facturile anuale de utilități și vor reduce emisiile de carbon cu 80 de milioane de tone metrice.”
„Noile reguli ale DOE privind eficiența energetică vor ajuta pe cei 17 milioane de americani care locuiesc în case mobile să economisească în medie până la 475 de dolari pe an la facturile de utilități”, a declarat secretarul american pentru Energie, Jennifer M. Granholm, într-un comunicat. „Regulile vor obliga producătorii acestor case din SUA să respecte standarde de eficiență care reduc costurile, oferind rezidenților medii de viață mai confortabile și o pauză atât de necesară la costurile anuale de utilități, oferind în același timp un aer mai curat pentru comunitățile lor.”
Cu toate acestea, nu este un standard foarte puternic—cel mai prost tip de compromis. Nu este nici acum un standard la fel de ridicat ca cel pentru casele construite la fața locului. Și are două niveluri, cu standarde mai scăzute pentru casele cu „o singură secțiune”—cel mai puțin costisitor tip de locuință—care sunt cu puțin mai bune decât regulile din 1994. DOE susține că acest lucru a fost făcut „pentru a echilibra obiectivele importante de eficiență energetică, economii de costuri, accesibilitate inițială și provocările legate de oferta de locuințe.”
Dar imaginați-vă că sunteți în casa dvs. cu o singură secțiune de nivel 1 din Dakota de Nord, cu vântul suflând pe sub casă. Izolația R-22 sub picioare este ridicol de slabă pentru o podea și înseamnă că veți purta cizme înăuntru. Există bariere de aer, dar nu există cerințe pentru izolație continuă, iar cuvintele „punte termică” apar o singură dată, în treacăt. Îngrămădiți o familie în această casă, cu gătit și dușuri, și probabil veți avea condens și mucegai într-o casă nou-nouță.
ACEEE nu intră în problemele de confort și umiditate, dar nici nu crede că standardul este grozav.
„Locuitorii caselor prefabricate slab izolate au plătit facturi mari la energie de prea mult timp. Această regulă oferă producătorilor undă verde să continue să construiască modele cu aceleași probleme”, a declarat Steven Nadel, director executiv al ACEEE. „Va lăsa multe dintre gospodăriile cu cele mai mici venituri să plătească facturi de utilități dureros de mari pentru încă mulți ani de acum încolo. Pe viitor, administrația cu siguranță nu ar trebui să-și facă un obicei din a lăsa producătorii să facă case și produse mai puțin eficiente pentru persoanele cu venituri mai mici.”
Se pare că jumătate din cele 362 de pagini ale Standardelor de Conservare a Energiei pentru Casele Prefabricate sunt compuse din analize cost-beneficiu din partea industriei, sugerând că modificările propuse vor crește costul locuințelor atât de mult încât oamenii nu își vor mai permite să le cumpere, și că cumpărătorul nu va recupera niciodată costurile suplimentare prin economiile de energie pe durata de viață a unității.
„Locuințele prefabricate sunt de departe cea mai accesibilă opțiune de proprietate în America – iar industria construiește în prezent case de calitate accesibile, care sunt deja eficiente energetic și reziliente”, a declarat Lesli Gooch, CEO al Manufactured Housing Institute, o asociație comercială cu sediul în Arlington, Va., pentru Bloomberg Law. „În schimb, creșterile semnificative de cost pentru cumpărătorii actuali de case prefabricate depășesc cu mult economiile speculative de energie despre care regula susține că vor avea loc.”
Industria se plânge, de asemenea, că creșterea standardelor de izolare ar putea însemna schimbarea proceselor și materialelor de construcție, cum ar fi trecerea la izolația din spumă pulverizată. Potrivit Bloomberg Law:
Una dintre problemele menționate în documentul DOE este că adăugarea mai multă izolație înseamnă pereți și plafoane mai groase, într-un tip de clădire unde dimensiunile exterioare sunt limitate de reglementările de transport rutier, astfel încât orice grosime sporită reduce spațiul interior. De când Elmer Frey de la Marshfield Homes a inventat „casa mobilă” la sfârșitul anilor ’50, a fost întotdeauna o luptă pentru centimetri, trecând de la cele late de 10 picioare (aprox. 3 metri) la cele late de 12 picioare (aprox. 3,6 metri). Așa cum a menționat Clayton Homes în plângerea sa cu privire la noile standarde, adăugarea câțiva centimetri în înălțime poate avea implicații mari.
Trecerea la spumă cu valoarea sa de izolație mai mare pe centimetru ar putea rezolva acest lucru, dar ridică tot felul de noi pericole în fabricile închise. Când eram în afaceri cu module și am vrut să folosesc spumă – credeam că este ecologică pe atunci – mi s-a spus că ar trebui făcută afară din cauza fumului și a pericolului de incendiu.
Conform standardului, creșterea pentru nivelul 1 este de 1,2%, în timp ce pentru nivelul 2, mai sofisticat, cu unități multiple, este de 3,9%.
DOE a estimat, de asemenea, economiile de costuri și perioada de recuperare, dar toate aceste calcule au fost făcute în 2021 și costurile de încălzire și răcire ar putea fi cu ușurință dublate la prețurile actuale. ACEEE susține că „costurile energetice sunt cu aproximativ 70% mai mari pe metru pătrat (raportat la costurile per sq ft original din text, n.tr.) în aceste case comparativ cu casele construite la fața locului, iar un sfert dintre locatarii lor cheltuiesc mai mult de 10% din venituri pe costurile energetice”. Imaginați-vă dublarea acesteia; ne confruntăm cu sărăcia energetică într-o casă cu o singură secțiune nou-nouță.
Și să nu uităm că există și o criză climatică în desfășurare. Modificările propuse ale codului fac o mare diferență în emisiile de gaze cu efect de seră și alți poluanți, dar acestea provin în mare parte de la unitățile cu mai multe secțiuni de nivel 2. Ar putea fi mult mai bune.
Și nu trebuia să fie așa; aparent nici măcar nu a fost intenția inițială. Managerul senior de comunicații al ACEEE, Ben Somberg, a declarat pentru PlanetaNoastra prin e-mail:
Foarte diferit, într-adevăr. Somberg notează că această schimbare ar fi putut avea legătură cu HUD, care aparent „și-a exprimat îngrijorări cu privire la impactul negativ asupra accesibilității locuințelor prefabricate” dacă ar fi urmat abordarea originală fără niveluri.
În cartea sa din 1997, „Wheel Estate„, Allan D. Wallis a scris:
Acest lucru nu s-a schimbat în 35 de ani. Locuințele prefabricate de înaltă calitate, în dezvoltări bine gestionate, ar putea fi o parte importantă a răspunsului la criza accesibilității locuințelor, dar nu pot fi de proastă calitate.
Guvernul SUA acordă un subvenție de 7.500 USD pentru fiecare vânzare de mașină electrică. Dacă oamenii sunt atât de îngrijorați de accesibilitatea acestor case prefabricate de nivel 1, de ce să nu se acorde o subvenție de 7.500 USD cumpărătorilor unei case mai ecologice, bine izolate, complet electrice, persoanelor care au nevoie mult mai mult decât cineva care cumpără o Tesla, în loc să se dezvolte un standard atât de prost?
