Școlile trebuie să facă o treabă mai bună în a învăța copiii despre natură. Acesta este mesajul unui nou raport publicat de Stockholm Environment Institute și Council on Energy Environment and Water, înaintea unei întâlniri ONU programate să aibă loc la începutul lunii iunie.
Raportul descrie lumea ca fiind la un „punct de fierbere”, cu umanitatea care are nevoie disperată să își revizuiască relația cu natura dacă speră să supraviețuiască. Raportul face diverse recomandări pentru cum să facă acest lucru, dar cea care mi-a atras atenția a fost o chemare la o campanie globală privind educația bazată pe natură. Ca mamă a trei copii, susținătoare a școlilor în pădure și autoare a unei viitoare cărți despre creșterea copiilor fără ecrane, acest lucru nu este surprinzător. Am săpat mai adânc.
Curricule bazate pe natură
Raportul afirmă că „educația ecologică clasică favorizează curriculele bogate în cunoștințe ecologice, dar ignoră abilitățile practice și circumstanțele sociale.” Acest lucru, spune el, este inadecvat pentru ca copiii să dezvolte o relație profundă cu natura. Solicita programe mai eficiente care să se desfășoare pe o perioadă extinsă de timp, să-i învețe pe copii despre problemele de mediu existente și locale, să aplice abilități practice, să creeze un sentiment de apartenență și să-i conecteze cu modele și mentori. De asemenea, recomandă integrarea principiilor indigene în lecții și informarea studenților cu privire la eforturile de sustenabilitate din Sudul Global. Obiectivul general este să-i învețe pe copii că fac parte din „comunitatea naturală”.
Acestea sunt obiective nobile pe care aș dori să le văd implementate în școli din întreaga lume. Dar aș pune sub semnul întrebării ideea că este responsabilitatea școlilor să predea toate acestea. Lecțiile descrise mai sus sunt subiecte complexe care ar avea mai mult sens pentru copii dacă ar fi construite pe o bază solidă de familiaritate cu aerul liber, cu excepția faptului că, în prezent, copiii petrec doar patru până la șapte minute pe zi jucându-se afară — comparativ cu peste șapte ore pe zi petrecute în fața ecranelor.
Există o discrepanță atât de enormă între ceea ce solicită această chemare la educație și ceea ce fac copiii în realitate, încât pare absurd să credem că discuțiile despre reîmpădurire și „culturi prietenoase cu solul” în India rurală (așa cum sugerează raportul) i-ar ajuta cumva să dezvolte o relație personală cu natura. Deși explorarea problemelor de mediu practice și locale ar putea fi destul de captivantă, nu pot să nu cred că ratează esențialul.
Trimiteți-i afară
Copiii nu au nevoie de încă o lecție în clasă sau de un curriculum actualizat. Au nevoie doar să petreacă timp afară. Și atunci când sunt afară, timpul lor ar trebui să fie nestructurat. Despre asta ar trebui să fie campania, deoarece atinge rădăcina reală a problemei aici, care este o deconectare profundă de lumea naturală.
Copiii ar trebui lăsați să hoinărească, să exploreze, să se joace liber, să depășească limitele a ceea ce corpurile și mințile lor sunt capabile să facă. Copiii sunt ființe încorporate care învață cel mai bine atunci când toate simțurile le sunt angajate, iar natura are un mod minunat de a face tocmai acest lucru. Doar prin expunerea constantă, prelungită și nerestricționată pe tot parcursul anului la lumea naturală copiii vor învăța să o cunoască și să o iubească. Nicio lecție în clasă nu le poate preda vreodată acest lucru, oricât de mult s-ar strădui un profesor.
Aici intervin părinții. Părinții sunt principalii gardieni între copii și aerul liber, iar cultura noastră — tragic — greșește prin a ține poarta închisă cea mai mare parte a timpului. Acest lucru nu este în regulă. Copiii merită să fie eliberați de limitele caselor lor și de dispozitivele care le amorțesc mintea din interiorul lor. Merită să dezvolte o relație personală cu lumea care îi hrănește, chiar dacă nu o cunosc sau nu o înțeleg încă.
Jocul în aer liber este simplu și direct, ieftin și eficient. Ar putea fi facilitat și normalizat printr-un design urban mai bun, participarea școlilor și campanii adresate părinților. Această schimbare singură nu numai că i-ar informa pe copii despre ceea ce se întâmplă în lumea naturală din jurul lor, dar i-ar învăța că natura este infinit de interesantă și poate fi o sursă de confort, inspirație și divertisment.
În cele din urmă, acest lucru se aliniază cu apelul global la acțiune climatică, deoarece singura modalitate de a motiva oamenii pentru o cauză este atingându-le inimile sau apelând la o conexiune emoțională profundă. Atâta timp cât natura rămâne un concept abstract sau un loc îndepărtat și înfricoșător pe care copiii nu îl vizitează niciodată, este dificil pentru ei să crească simțind că merită să lupți pentru a o salva.
Școlile în pădure sunt un supliment minunat la educația copiilor, așa cum sugerează raportul (și copiii mei o adoră pe a lor), dar nu sunt o sugestie realistă pentru toată lumea. Mulți oameni locuiesc în orașe fără acces la sălbăticie, iar relativ puținele programe care există în SUA și Canada tind să fie scumpe și limitate ca dimensiune. Jocul în aer liber, pe de altă parte, este accesibil tuturor, fie că sunt urbani sau rurali. Poate avea loc într-o curte mică sau un parc urban, sau într-o sălbăticie rurală vastă.
O conexiune cu natura începe acasă
Dacă sunteți părinte, vă îndemn să faceți din jocul în aer liber o prioritate. Timpul petrecut jucându-se afară nu este pierdut. Face pe toată lumea din familie mai fericită, mai sănătoasă și mai relaxată în cele din urmă. Gândiți-vă la asta ca la o contribuție la o parte subdezvoltată a educației copilului dumneavoastră, ca la o activitate extracurriculară crucială care poate să nu aibă o taxă de participare, dar care îi va oferi copilului dumneavoastră abilități și încredere valoroase.
Există diverse moduri de a petrece mai mult timp afară. Stabiliți o oră de joacă în aer liber imediat după școală, înainte de a începe temele. Îi va ajuta să se concentreze când va veni timpul să se așeze din nou. Insistați ca copilul dumneavoastră să meargă pe jos la și de la școală, fie cu dumneavoastră, fie singur. Mergeți în parcurile urbane și să petreceți ore acolo; aduceți gustări, cărți și o pătură. Mâncați, citiți cărți și jucați jocuri afară, fie că este pe un balcon sau în curte. Planificați escapade mai mari de weekend, cum ar fi drumeții, campinguri sau vizite la rezervații naturale. Când copiii dumneavoastră au prieteni în vizită, insistați ca întâlnirile să fie fără ecrane și în aer liber, dacă vremea permite.
Gândiți-vă mereu la modalități de a schimba orele petrecute în interior cu cele în aer liber, micșorându-le pe primele și amplificându-le pe cele din urmă. Și dacă școlile reușesc să implementeze genul de curricule bazate pe natură extinse pe care le solicită rapoartele, copilul dumneavoastră va fi mai bine pregătit având deja o relație stabilită cu natura. Cunoștințele teoretice se vor baza pe aceasta și vor avea mai mult sens.
