În Europa, angajează pe Bjarke să proiecteze incineratoare. În America de Nord, centralele electrice și instalațiile de tratare a deșeurilor sunt proiectate de ingineri și sunt adesea intimidante, urâte și înconjurate de garduri de sârmă ghimpată.
Apoi este Montreal, care nu este ca majoritatea orașelor nord-americane, și unde Les Architectes FABG au învelit trei generatoare de urgență de 1,5 megawați în sticlă și calcar. I-au acordat atenția necesară într-o locație atât de importantă, în mijlocul Universității McGill. Conform comunicatului de presă de pe v2com:
Într-adevăr. Așa că, pentru a depăși acele condiții utilitare, au construit un pavilion de sticlă pe un podium de calcar, cu un foișor sub o extensie a acoperișului. „Acoperișurile sunt vegetate datorită înălțimii reduse a clădirii, care expune aceste suprafețe vederii de pe tot flancul sudic al Muntelui Royal și din clădirile înconjurătoare.” Citind printre rânduri, pare să fi fost o luptă;
Universitatea McGill are un amplasament dramatic pe panta Muntelui Royal și există multă topografie de dramatizat. Au umplut o mare parte din bază cu spații de depozitare:
Cu mulți ani în urmă ne plângeam de infrastructura pietonală groaznică de la McGill și de faptul că interziseseră bicicletele. Se pare că încă există multe drumuri cu mai multe benzi care traversează campusul; fără îndoială, ar putea beneficia în continuare de o îmbogățire mai mare pentru pietoni și bicicliști. Problemele tehnice și logistice legate de gestionarea tuturor nivelurilor, unghiurilor, căilor și scărilor diferite sunt semnificative:
Oriunde altundeva în America de Nord, ar fi săpat o gaură mare în munte și ar fi acoperit-o cu beton. În schimb, Eric Gauthier și Marc Paradis de la Les Architectes FABG au făcut ca infrastructura să fie frumoasă.
