Hidrogenul albastru, un combustibil pretins a fi verde, care este de obicei extras din gaze naturale, a fost mult timp promovat ca o soluție climatică, însă un studiu controversat, revizuit inter pares și publicat săptămâna trecută, susține că producția sa este legată de emisii ridicate de gaze cu efect de seră.
Robert Howarth, profesor de ecologie și biologie a mediului la Universitatea Cornell, și Mark Jacobson, profesor de inginerie civilă și de mediu la Stanford, spun că, în comparație cu arderea cărbunelui și a gazelor naturale pentru a produce căldură, hidrogenul albastru produce cu 20% mai multe emisii.
Hidrogenul în sine este considerat un combustibil curat, deoarece poate fi folosit pentru a produce energie sau căldură fără a elibera gaze cu efect de seră în atmosferă, în afară de vaporii de apă. Mulți cercetători au susținut de mult timp că hidrogenul albastru ar trebui să joace un rol în decarbonizarea sistemelor energetice globale, deoarece poate fi potențial utilizat pentru a alimenta tot felul de vehicule și pentru a genera electricitate.
Agenția Internațională pentru Energie (IEA), de exemplu, susține că, pentru a reduce drastic emisiile din sectorul energetic, hidrogenul ar trebui să reprezinte aproximativ 13% din cererea energetică globală până în 2050. Administrația Biden, Uniunea Europeană și Regatul Unit susțin hidrogenul albastru în diverse grade.
Pe lângă acestea, hidrogenul albastru a fost promovat și de companii de combustibili fosili, inclusiv ExxonMobil și BP, care îl văd ca pe o nouă sursă de venit.
Cu toate acestea, producția de hidrogen albastru din gaze naturale este departe de a fi curată, susține studiul.
„Forțele politice s-ar putea să nu fi ajuns încă la nivelul științei”, a spus Howarth. „Chiar și politicienii progresiști s-ar putea să nu înțeleagă pentru ce votează. Hidrogenul albastru sună bine, sună modern și sună ca o cale către viitorul nostru energetic. Nu este.”
Producția de hidrogen albastru este intensivă din punct de vedere energetic. Necesită extracția și transportul gazelor naturale. Metanul din gaz este supus vaporilor, căldurii și presiunii pentru a produce hidrogen, un proces care creează dioxid de carbon ca produs rezidual. Pentru a face acest hidrogen „albastru” (spre deosebire de „hidrogen gri”, care are o amprentă de carbon mult mai mare), dioxidul de carbon rezultat trebuie captat și stocat pentru a se asigura că nu ajunge în atmosferă.
Principalul motiv pentru care hidrogenul albastru are o amprentă de carbon foarte mare, susține studiul, este că producția de gaze naturale este responsabilă pentru emisii ridicate de metan, un gaz cu efect de seră care este de peste 80 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon în ceea ce privește reținerea căldurii în atmosferă pe o perioadă de 20 de ani.
„Mai mult, analiza noastră nu ia în considerare costul energetic și emisiile asociate de gaze cu efect de seră generate de transportul și stocarea dioxidului de carbon captat. Chiar și fără aceste considerații, hidrogenul albastru are consecințe climatice majore. Nu vedem nicio modalitate prin care hidrogenul albastru să poată fi considerat ‘verde’.”
Controversă științifică
Unii cercetători susțin că studiul „Cât de verde este hidrogenul albastru?” este eronat, deoarece autorii au presupus că aproximativ 3,5% din metanul extras se scurge în atmosferă.
Jilles van den Beukel, analist energetic cu sediul în Țările de Jos, spune pentru PlanetaNoastra că alte estimări plasează cifra scurgerilor între 1,4% și 2,3% — deși a menționat că există și estimări mai mari.
În plus, Van den Beukel spune că, dacă autorii studiului ar fi analizat emisiile pe o perioadă de 100 de ani în loc de o perioadă de 20 de ani, ar fi constatat că hidrogenul albastru este mai prietenos cu clima.
El susține că „poți reduce cu siguranță amprenta de carbon a hidrogenului albastru; dacă acest lucru este suficient pentru a-l face o opțiune atractivă care merită sprijin, este o altă chestiune.”
Van den Beukel spune că reglementările stricte și standardele tehnice ridicate din zăcămintele de gaze naturale din Marea Nordului duc la emisii foarte scăzute de metan.
„Întrebarea reală este: poți obține un nivel similar și în SUA? Pentru gazele de șist, cu volume mici de producție per sondă, va fi mai dificil de atins emisii la fel de scăzute. Dar cu siguranță poate fi mult mai scăzut decât este astăzi”, adaugă el.
Chiar și așa, Van den Beukel susține că „hidrogenul cu emisii scăzute de carbon” ar trebui să joace un rol într-un viitor decarbonizat „pentru aplicațiile care sunt greu de electrificat, cum ar fi aviația pe distanțe lungi și medii și transportul maritim, căldura industrială, producția de oțel.”
În timp ce o dezbatere aprinsă asupra afirmațiilor studiului a avut loc online, unii susținând că autorii studiului și-au „ales selectiv” datele pentru a face hidrogenul „să arate rău”, în timp ce alții au spus că cercetarea a expus unele adevăruri dure despre producția de hidrogen, șeful asociației industriei hidrogenului din Marea Britanie, Christopher Jackson, a demisionat spunând că era convins că hidrogenul albastru este răspunsul greșit la schimbările climatice.
Jackson a spus: „Peste 30 de ani, toți cei care lucrează astăzi în sectorul energetic vor fi întrebați de generațiile care ne urmează ce am făcut pentru a preveni catastrofa climatică iminentă. Și cred cu pasiune că aș trăda generațiile viitoare rămânând tăcut în legătură cu faptul că hidrogenul albastru este, în cel mai bun caz, o distragere scumpă, iar în cel mai rău caz, o blocare în utilizarea continuă a combustibililor fosili care garantează că nu ne vom atinge obiectivele de decarbonizare.”
Emisiile de metan subestimate
În mare măsură, dezbaterea se centrează pe modul de estimare a emisiilor de metan din industria combustibililor fosili, care este responsabilă pentru aproximativ un sfert din metanul care se scurge în atmosferă în fiecare an.
Potrivit cercetărilor IEA, companiile de combustibili fosili au emis 70 de milioane de tone metrice de metan în atmosferă numai anul trecut.
„Presupunând că o tonă metrică de metan este echivalentă cu 30 de tone metrice de dioxid de carbon, aceste emisii de metan sunt comparabile cu emisiile totale de dioxid de carbon legate de energie ale Uniunii Europene”, a declarat IEA.
IEA estimează că, pentru a preveni cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice, lumea ar trebui să reducă drastic emisiile de metan cu 70% în următorul deceniu, iar Națiunile Unite descriu metanul ca fiind „cel mai puternic instrument pe care îl avem pentru a încetini schimbările climatice în următorii 25 de ani”, în mare parte deoarece reducerea emisiilor de metan ar trebui să fie mai simplă decât reducerea emisiilor de dioxid de carbon.
Cu toate acestea, experții au susținut de mult timp că emisiile de metan din industria combustibililor fosili sunt probabil subestimate. Un studiu realizat de Environmental Defense Fund a constatat că emisiile reale de metan din operațiunile cu combustibili fosili între 2012 și 2018 au fost cu 60% mai mari decât estimarea EPA — o lucrare revizuită inter pares, publicată la începutul acestui an, a constatat, de asemenea, că emisiile de metan de la companiile de combustibili fosili au fost mai mari decât se credea anterior.
Miercuri, cofondatorul 350.org, Bill McKibben, s-a implicat în dezbaterea despre hidrogenul albastru, argumentând într-un articol pentru The New Yorker că hidrogenul albastru va duce probabil la mai multe emisii de metan. El scrie:
