Pentru mulți dintre noi, „arta” este adesea văzută ca ceva ce atârnă pe pereții imaculați, văruiți în alb ai unei galerii – ceva înalt și inaccesibil. Dar arta – ca practică creativă – este mereu în schimbare și evoluție, la fel ca artiștii care par să canalizeze ceva nou și proaspăt în existență cu fiecare epocă ce trece.
Începând cu anii 1960 și 1970, mișcarea land art a apărut ca un răspuns la supra-comercializarea artei, reflectând o conștientizare crescândă a impactului ecologic al umanității. Acest nou gen de `artă ecologică` a văzut artiști precum Andy Goldsworthy, Nils Udo, Agnes Dene și Robert Smithson experimentând cu materiale precum pietre, frunze și lemn, integrând adesea natura ciclică a proceselor precum mareele, curenții de apă și multe altele în operele lor de artă adesea la scară largă.
Continuând să extindă limitele artei ecologice este Jon Foreman, un sculptor cu sediul în Regatul Unit.
Folosind o varietate de obiecte găsite în pădurile și pe plajele din Pembrokeshire, Țara Galilor, Foreman creează lucrări peisagistice care prezintă modele hipnotizante ce par să armonizeze caracterul aleatoriu al pietrelor, nisipului și frunzelor cu un sentiment general de ordine și scop.
Pentru Foreman, sculptarea acestor opere de artă naturală este un proces terapeutic. „Pentru mine este adesea doar o formă de meditație, îmi menține sănătatea mintală în echilibru și mă îndepărtează de viața de zi cu zi haotică”, spune el.
Lucrările sale pot varia de la dimensiuni mici la lucrări gigantice care se întind pe 50 de metri (164 de picioare). După cum își poate imagina cineva, adesea lucrările și crearea lor sunt supuse vicisitudinilor naturii: o maree în creștere va spăla și șterge o lucrare uriașă de artă trasată în nisip, sau vântul și ploaia vor veni și vor distruge o sculptură fragilă făcută din frunze. Uneori este un trecător uman care lovește cu piciorul pietrele aranjate cu grijă, stricând vraja ordinii frumoase. Dar abordarea lui Foreman este de a lucra cu timpul pe care natura i-l oferă și de a aprecia frumusețea unei opere de artă pe durata scurtă a vieții sale.
Îi ia adesea lui Foreman câteva ore bune să-și construiască operele de artă, de obicei cu doar puțină planificare prealabilă. Așa cum îi spune Foreman pentru PlanetaNoastra, ideea este de a permite, de asemenea, incertitudinii și necunoscutului să informeze procesul și rezultatul final:
Influențele lui Foreman includ o serie de artiști land art precum James Brunt, Michael Grab, Richard Long și Andy Goldsworthy. În prezent, Foreman se inspiră din alte influențe, cum ar fi cele găsite în op art (prescurtarea de la „optical art”), care prezintă modele abstracte și iluzii optice.
Se poate vedea cu siguranță această nouă influență în modul în care Foreman manipulează pietrele și scoicile, aranjate în diferite mărimi, răsucite în vortexuri turbionare sau împletite în valuri ondulate.
El spune că ideea este să se joace cu ceea ce este disponibil la fața locului, să lucreze cu calitățile naturale ale unui material și apoi să adauge un strat suplimentar, neașteptat, de uimire.
Lucrarea efemeră a lui Foreman nu este doar atrăgătoare vizual și cumva liniștitoare de privit, dar servește și să ne reamintească faptul că natura nu este ceva complet haotic, nici inaccesibil. Este acolo pentru a fi apreciată și interacționată cu ea – ceva ce merită meditat și prețuit. Dar la sfârșit, când vine mareea, natura va lua întotdeauna înapoi ceea ce a fost dat – totuși, așa cum subliniază Foreman, este o șansă de a o lua de la capăt și de a începe din nou ceva nou.
Pentru a vedea mai multe lucrări de artă ale lui Jon Foreman, vizitați site-ul său web, Facebook, Instagram și Twitter.
