S-ar putea să fiți deja familiarizați cu albinismul la oameni și alte animale, dar știați că există și plante albinoase?
Cel mai viabil exemplu al acestui fenomen este sequoia albino. Datorită unei mutații genetice, aceste plante rare nu pot produce clorofilă, lăsând acele lor albe sau galben pal, în loc de verdele tipic.
Lipsa producției de clorofilă ar însemna de obicei o sentință de moarte automată pentru marea majoritate a plantelor, dar acești „pururea-albi” au un truc special în mânecă care le poate asigura supraviețuirea: parazitismul.
Atâta timp cât au încolțit suficient de aproape de un arbore sequoia sănătos, non-albino (de obicei arborele lor părinte), ei își pot altoi rădăcinile pe individul mai sănătos și pot absorbi nutrienți importanți fotosintetizați.
La suprafață, sună de parcă acești arbori au o înțelegere destul de convenabilă, dar adevărul este că această strategie de „profitor” nu este lipsită de provocări. Chiar și atunci când se hrănesc de la cei mai sănătoși arbori, mulți arbori sequoia albino sunt slabi și malnutriți, motiv pentru care mulți dintre ei arată ca brazi de Crăciun muribunzi:
Descifrarea secretelor arborelui sequoia albino
O variație și mai rară a acestei mutații genetice este arborele sequoia chimera albino, care are frunziș ce include atât țesuturi verzi sănătoase, cât și țesuturi albino mai slabe.
Ceea ce este remarcabil la sequoia chimera este că au două seturi diferite de ADN, ceea ce este ca și cum ar avea doi oameni diferiți trăind într-un singur corp. Acest tip de arbore este atât de rar încât, din milioanele de hectare de pădure de sequoia din California, există doar 10 indivizi chimera cunoscuți.
Într-un articol din National Geographic din 2014 care prezenta lupta pentru a salva un astfel de specimen chimera în Cotati, California, Zane Moore, pe atunci student la botanică la Universitatea de Stat din Colorado, se întreba dacă albinismul ar putea fi un răspuns adaptativ la forțele de mediu externe:
Se pare că Moore a fost pe urmele a ceva. Doi ani mai târziu, Moore — care este acum doctorand la Universitatea din California, Davis — a descoperit că acele arborelui sequoia albino conțin niveluri ridicate de metale grele precum nichelul și cuprul. Arborele sequoia albino pare să absoarbă poluarea din sol și să o stocheze, ținând-o departe de alți arbori sequoia, mai sănătoși.
„Practic se otrăvesc singuri”, a declarat Moore pentru Mercury News. „Sunt ca un ficat sau un rinichi care filtrează toxinele.”
Deși noile descoperiri nu oferă o explicație pentru albinismul arborilor sequoia, absorbția toxinelor din sol ar fi cu siguranță un factor de stres potențial pentru acești arbori auto-sacrificatori.
Protejarea arborilor
La fel ca mulți alți arbori rari și străvechi, locațiile exacte ale acestor arbori sequoia albino și chimera sunt adesea învăluite în secret, într-un efort de a asigura supraviețuirea lor continuă, dar dacă sperați să zăriți unul dintre acești arbori fantomatici, există mai multe locuri în care îi puteți vedea în parcurile de stat Humboldt Redwoods și Henry Cowell Redwoods din California.
Faceți un scurt tur al Parcului de Stat Henry Cowell Redwoods și aflați mai multe despre acești „fantomă ale pădurii” remarcabili în videoclipul de mai jos:
(Fotografie inserată cu ace: Cole Shatto/Wikimedia Commons)
