Priviți cerul nopții oricând de acum și până pe 16 iulie și s-ar putea să zăriți cel mai luminos asteroid al sistemului nostru solar.
Vesta, un obiect cu o lățime de aproximativ 525 de kilometri situat în centura de asteroizi dintre Jupiter și Marte, este pe cale să aibă cea mai apropiată abordare de Pământ din ultimele aproape două decenii. Dar nu vă faceți griji, spre deosebire de alte apropieri periculoase cu asteroizi din istoria recentă, Vesta se află pe o orbită stabilă în jurul Soarelui care o va aduce la doar aproximativ 170.6 milioane de kilometri de Pământ. Cu toate acestea, această convergență o va face vizibilă cu ochiul liber, cu o magnitudine a luminozității apropiindu-se de un maximum de 5.3 în această săptămână.
Spre deosebire de alți asteroizi, geologia internă a Vestei imită pe cea a planetelor terestre, cu un nucleu metalic de fier-nichel acoperit de o crustă de suprafață din rocă bazaltică. De fapt, această „lavă înghețată” este cea care conferă Vestei reflexia sa frumoasă, reflectând înapoi 43% din toată lumina care o lovește. (Prin comparație, luna noastră reflectă doar aproximativ 12% din toată lumina.)
O vizită din 2011 a sondei spațiale NASA Dawn a confirmat Vesta ca fiind singura protoplanetă rămasă intactă din sistemul nostru solar, un vestigiu embrionar al materialului care a creat lumi viitoare precum Pământul.
„Acum știm că Vesta este singurul bloc de construcție planetar stratificat, intact, care a supraviețuit din primele zile ale sistemului solar”, a declarat Carol Raymond, investigator principal adjunct pentru nava spațială Dawn, în timpul unei conferințe de presă în 2012.
Un munte impunător născut dintr-un trecut violent
Pedigree-ul antic nu este singura caracteristică a Vestei care o face o minune geologică celestă. Polul său sud găzduiește, de asemenea, unul dintre cei mai înalți munți cunoscuți din sistemul solar.
În timp ce Olympus Mons de pe Marte se ridică la aproape 21.4 kilometri (21.500 de metri) deasupra suprafeței lui Marte, vârful fără nume de pe Vesta are doar în jur de 22.5 kilometri (22.000 de metri) înălțime. Este situat într-un crater cu o lățime de aproximativ 505 kilometri, de asemenea unul dintre cele mai mari din sistemul solar, numit Rheasilvia, după vestalele virgine mitologice ale Romei. Se teoretizează că Rheasilvia și vârful său central au fost formate acum aproximativ 1 miliard de ani dintr-un impact masiv la scară planetară, care a avut loc sub un unghi, cu o viteză estimată de aproximativ 17.700 de kilometri pe oră.
„Vesta a fost norocoasă”, a declarat Peter Schultz, profesor de științe terestre, de mediu și planetare la Universitatea Brown, într-o declarație. „Dacă această coliziune ar fi fost directă, ar fi existat cu un asteroid mare mai puțin și ar fi rămas doar o familie de fragmente.” Schultz a publicat un studiu despre trecutul violent al asteroidului în 2014.
Coliziunea Vestei cu dezastrul s-a transformat într-o oportunitate rară pentru oamenii de știință de pe Pământ un eon mai târziu. Se estimează că impactul care a zguduit polul său sud a ejectat cel puțin 1% din masa asteroidului în spațiu, împrăștiind o vastă cantitate de resturi în întregul sistem solar. Unele dintre aceste roci și-au făcut ulterior drum către Pământ. De fapt, se estimează că aproximativ 5% din toate rocile spațiale găsite pe Pământ provin de la Vesta, făcând-o unul dintre puținele obiecte din sistemul solar în afara Pământului (inclusiv Marte și Lună) din care oamenii de știință au o mostră de laborator.
Căutați saturn pentru a vă indica drumul
Deși Vesta este cel mai luminos asteroid al nostru, distanța și dimensiunea sa mică o fac totuși o provocare sportivă să o distingem cu ochiul liber. Cea mai bună șansă este să folosiți binoclu de mare putere sau un telescop. În orice caz, urmați aceste instrucțiuni de la Bob King de la Sky and Telescope pentru a localiza zona corectă a cerului.
Potrivit celor care au observat anterior Vesta, asteroidul prezintă o nuanță gălbuie și arată foarte mult ca o stea. Luați un scaun de grădină, scăpați de poluarea luminoasă și priviți în sus! Vesta nu va mai fi atât de aproape de Pământ până în 2040.
