10 fapte amuzante despre arici

Un arici se ghemuiește într-o minge spinoasă, cu botul și ochii vizibili.

Ariciul este un animal nocturn spinos care se găsește în întreaga lume. Există 17 specii de arici, iar acești indivizi solitari își pot face un cămin aproape oriunde — deșerturi, parcuri sau grădini. Când caută hrană, se bazează foarte mult pe țepii lor ascuțiți și pe capacitatea de a se opri, cădea și se rostogoli într-o minge pentru a se proteja de prădători.

De la botul lor drăgăstos, asemănător cu cel al unui porc, până la capacitatea lor naturală de a lupta împotriva veninului de șarpe, descoperiți cele mai fascinante fapte despre arici.

Fapte rapide

  • Nume comun: Arici
  • Nume științific: Erinaceinae
  • Durata medie de viață în sălbăticie: Doi până la cinci ani
  • Durata medie de viață în captivitate: Patru până la șase ani
  • Statutul Listei Roșii IUCN: Preocupare minoră
  • Populația actuală: Necunoscută

1. Aricii au fost numiți după metodele lor unice de căutare a hranei

Nu este o surpriză faptul că aricii sunt căutători excepționali de hrană — așa au fost numiți. Ei sapă prin „garduri vii” (hedges) în căutarea prăzii lor — în principal insecte, precum și viermi, miriapode, ouă de pasăre, melci, șoareci, broaște și șerpi — emițând sforăituri, țipete și gângureli cu boturile lor „asemănătoare cu ale unui porc”. Boturile lor lungi le oferă și un simț puternic al mirosului, iar ghearele lor curbate îi fac săpători excepționali, ambele fiind necesare pentru acești vânători nocturni.

2. Un grup se numește o „adunare” (array)

Nu vă așteptați să găsiți multe adunări mari de arici. Aricii, notoriu solitari, se întâlnesc doar pentru împerechere. Când ariciul mascul, sau mistrețul, găsește un arici femelă, sau scroafă, el o înconjoară în mod repetat într-un ritual de împerechere. După împerechere, mistrețul pleacă imediat de la scroafă, iar aceasta naște patru până la șase pui de arici, după aproximativ o lună. Scroafa nu își împarte casa mult timp; puii de arici sunt înțărcați și trăiesc singuri la aproximativ patru până la șase săptămâni.

3. Ei trăiesc într-o varietate de habitate

Cele 17 specii de arici trăiesc în întreaga lume. Se găsesc în Europa, Asia și Africa și sunt o specie introdusă în Noua Zeelandă. Aricii au adaptări care le permit să trăiască în păduri, deșerturi, savane, parcuri și grădini. În funcție de locul în care trăiesc, ei își pot face cuiburi sub arbuști mici sau pietre sau își pot săpa vizuini în sol.

4. Cei mai vechi rude ai lor au trăit acum aproximativ 125 de milioane de ani

În 2015, o echipă de oameni de știință care lucrau în Spania a descoperit rămășițe fosilizate ale unui mamifer înrudit cu ariciul. Această descoperire a fost deosebit de importantă, deoarece a fost prima dată când oamenii de știință au observat structuri asemănătoare cu țepii la mamiferele mezozoice. Mărimea animalului, precum și existența structurilor de keratină, i-au determinat pe oamenii de știință să compare fosila de 125 de milioane de ani atât cu șoarecii spinoși, cât și cu aricii.

5. Au o armură încorporată

Aricii își pot mulțumi țepii pentru aspectul lor caracteristic. De fapt, sunt fire de păr modificate de 2,5 cm, fabricate din keratină, care acoperă spatele și părțile laterale ale acestor creaturi. Există între 5.000 și 7.000 de țepi, sau peri, pe un arici adult mediu. Nu sunt nici otrăvitori, nici ghimpati, iar spre deosebire de țepii unui arici porcupin, țepii ariciului rămân ferm atașați de animal.

Majoritatea ariciilor au țepi de la naștere. Unii sunt sub un strat de piele plină cu lichid, iar alții sunt acoperiți de o membrană. Primii țepi ai puilor de arici sunt mult mai moi și sunt înlocuiți cu țepi mai puternici pe măsură ce cresc.

6. Se rostogolesc într-o minge pentru a se proteja

Când aricii se simt amenințați sau alarmați, se strâng într-o mică minge spinoasă pentru a se proteja și a descuraja prădătorii. În această formă rostogolită, aricii sunt mult mai puțin atrăgători pentru bursuci, vulpi și alți prădători. Când se strâng, toți țepii lor sunt îndreptați în exterior, ceea ce le protejează și fața, pieptul, picioarele și stomacul, deoarece aceste zone sunt acoperite cu blană, nu cu țepi.

7. Nu toți hibernează

Deoarece aricii trăiesc într-o varietate de climate din întreaga lume, unele specii trebuie să hiberneze pentru a trece peste iernile reci. Aricii din regiunile deșertice pot rămâne treji tot anul sau pot experimenta o perioadă de torpor care durează 24 de ore sau mai puțin. În cele mai reci regiuni, aricii pot hiberna până la șase luni; ei mănâncă înainte de hibernare și își depozitează grăsimea pentru a rezista mai multe săptămâni. În această perioadă, aricii se trezesc, caută hrană și revin la somnul lor. Aricii își pot ajusta programul și, în climatele mai calde sau atunci când iernile sunt deosebit de blânde, este posibil să nu hiberneze deloc.

8. Practică auto-ungerea

Aricii participă la un tip unic de comportament de auto-ungere. Mamiferele vor linge și mesteca toxine și alte substanțe iritante, creând un amestec spumos pe care îl freacă pe pielea și țepii lor. Oamenii de știință nu sunt siguri de ce fac aricii acest lucru, dar ipotezele variază de la a se face otrăvitori pentru prădători la un comportament asociat cu împerecherea sau comunicarea.

9. Sunt imuni în mod natural la veninul de șarpe

La fel ca oposumii, aricii europeni au proteine ​​în sânge care neutralizează și oferă o anumită imunitate naturală împotriva veninului de șarpe. Alte animale, cum ar fi manguste, bursucii de miere și porcii, au dezvoltat, de asemenea, o adaptare evolutivă convergentă la rezistența la veninul de șarpe. Valoarea rezistenței la veninul de șarpe la arici este semnificativă, deoarece sunt capabili să vâneze și chiar să reziste mușcăturilor de la șerpii veninoși. Cu toate acestea, imunitatea nu este de 100%, iar dacă este lovit de un șarpe mai virulent, ariciul poate totuși să cedeze mușcăturii.

10. Pot transmite infecții oamenilor

Cunoscute sub numele de zoonoze, aricii pot transmite viruși sau paraziți oamenilor. Cazurile implică contactul direct și apar cel mai adesea la proprietarii de arici de companie. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor avertizează că contactul uman cu aricii poate duce la infecții cu salmonella, precum și la Trichophyton erinacei, cunoscut și sub numele de dermatofitoză, chiar și la animalele care par sănătoase. Aricii poartă și pot transmite ectoparaziți, cum ar fi căpușele, puricii și acarienii.

Întrebări frecvente
  • Aricii sunt animale de companie bune?

    În ciuda țepilor lor ostili, aricii sunt adesea crescuți ca animale de companie. Acest lucru este pe scară largă dezaprobat și, în unele locuri, interzis — nu doar din motive de bunăstare a animalelor, ci și pentru că animalele pot purta boli virale și fungice. În plus, riscul de rănire din cauza țepilor lor ascuțiți nu este ideal.

  • Aricii sunt orbi?

    Aricii se nasc orbi și își dezvoltă o anumită vedere pe măsură ce se maturizează. Nu devin niciodată văzători excelenți, așa că se bazează foarte mult pe auzul și simțul puternic al mirosului (datorită botului lor lung) pentru a se deplasa.

  • Aricii sunt buni sau răi pentru grădini?

    Aricii ar putea veni în grădina dumneavoastră pentru a dormi sub un adăpost sau într-o grămadă de frunze și pentru a ronțăi creaturi mici. Acest lucru este excelent pentru controlul populației de melci, limacși, gândaci și omizi. De fapt, unii grădinari încearcă din greu să atragă aricii cu zone de cuibărit de iarbă înaltă și vegetație densă.

  • Aricii sunt periculoși?

    Spre deosebire de ariciul porcupin, ai cărui țepi se desprind ca mecanism de apărare, ariciul nu își aruncă sau eliberează țepii atunci când se simte amenințat. Pur și simplu fuge și se rostogolește într-o minge de țepi. Acestea fiind spuse, aricii nu sunt periculoși pentru oameni sau animale de companie.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top