Într-o perioadă în care tot ceea ce nu este acoperit de apă pare să fi fost cartografiat și studiat atât de omenire, cât și de sateliții aflați pe orbită, descoperirea unei insule neexplorate în Arctica nu este ceva la care te aștepți să se întâmple. În 2021, însă, spre marea surpriză a unei echipe de cercetare arctică de la Universitatea din Copenhaga, neașteptatul i-a întâmpinat brusc în largul coastelor Groenlandei.
Măsurând doar aproximativ 30 pe 61 de metri și ridicându-se la aproximativ 2,7 metri deasupra nivelului mării, presupusa insulă era acoperită cu noroi de pe fundul mării, mâl și pietriș. Inițial s-a crezut că este Oodaaq, o insulă de pietriș descoperită în 1978.
„Dar când am postat fotografii ale insulei și coordonatele sale pe rețelele de socializare”, a declarat Morten Rasch, liderul expediției, de la departamentul de geosciințe și managementul resurselor naturale al universității, într-un comunicat, „a number of American island hunters went crazy and said that it couldn’t be true.”
S-a dovedit că Oodaaq se afla de fapt la aproximativ 760 de metri spre sud-est. În schimb, echipa a crezut brusc că a descoperit o nouă masă de pământ expusă de mișcarea banchizei de gheață. Ei au propus să o numească „Qeqertaq Avannarleq”, ceea ce înseamnă în groenlandeză „insula cea mai nordică”.
„E un pic ca exploratorii din trecut, care credeau că au aterizat într-un anumit loc, dar de fapt au găsit un loc complet diferit”, a declarat Christiane Leister, antreprenoare elvețiană și creatoarea Fundației Leister care a finanțat expediția, pentru UK Guardian.
O întorsătură de situație glaciară
Deși descoperirea unui potențial nou record pentru „cea mai nordică insulă” a fost sărbătorită după expediția din 2021, o vizită de urmărire în vara anului 2022 a ajuns la o concluzie mult diferită. După efectuarea unor măsurători detaliate și scanări laser, expediția a stabilit că insula era de fapt un iceberg mare ancorat pe fundul mării, acoperit cu un strat de noroi, pietriș și sol.
„Mai multe dintre aceste ‘insule cele mai nordice’ au fost găsite de-a lungul timpului, care apoi au dispărut din nou”, a declarat într-un comunicat René Forsberg, membru al expediției, profesor de geodezie și observarea Pământului la Universitatea Tehnică a Danemarcei. „Studiile noastre noi arată fără echivoc că toate aceste ‘insule’ raportate sunt iceberguri plate. Acest lucru se aplică atât ‘Qeqertaq Avannarleq’ nou descoperit, cât și primului ‘Oodaaq Ø’ descoperit, care a fost găsit în 1978. Acestea au de obicei 20-30 de metri grosime, cu un strat subțire de sol și pietriș la suprafață.”
Pentru moment, Insula Kaffeklubben (cunoscută sub numele mai încântător de Insula Căniței de Cafea) rămâne cel mai nordic punct de uscat necontestat de pe Pământ.
Presupunerea actuală pentru insulele mici de pietriș, cum ar fi Oodaaq, este că acestea sunt depozite lăsate în urmă de ghețari (cunoscute sub numele de depozite morenice) care au fost împinse la suprafață de gheața marină. Liderii expediției cred că aceste mici insule fantomă, care pot fi ușor scufundate după furtuni sau acoperite de gheață, au fost probabil create de „limbi glaciare plutitoare” din apropiere, la aproximativ 40 până la 48 de kilometri vest de Capul Morris Jesup, la extremitatea nordică a Groenlandei.
Însă icebergurile-insule ancorate, cu straturile lor groase de noroi și pietriș, rămân încă un mister. „Acestea pot fi catalogate drept insule de gheață semi-staționare, care pot avea o durată de viață de până la câțiva ani”, a adăugat Forsberg.
Un beneficiu al faptului de a ști mai multe despre acest fenomen glaciar este, conform expediției, o cartografiere mai bună.
„Faptul că sunt iceberguri și nu insulițe va rezolva o parte din confuzia pe care insulițele au cauzat-o în legătură cu cartografierea Groenlandei, și de asemenea la nivel geopolitic, adică cât de mare este de fapt teritoriul regatului”, a declarat Morten Rasch. „Acum poți desena o hartă și să fii sigur că va dura mulți ani de acum încolo.”
