De ce elefanții de Sumatra sunt pe cale critică de dispariție și ce putem face

O mică subspecie de elefant asiatic găsită doar în pădurile de câmpie din Sumatra, elefantul de Sumatra a trecut de la specie pe cale de dispariție la specie pe cale critică de dispariție în 2011, după ce a pierdut peste 69% din habitatul său în decurs de 25 de ani. La acea vreme, pierderea profundă reprezenta una dintre cele mai rapide rate de despădurire din întregul areal al elefanților asiatici, care se întinde pe subcontinentul indian și Asia de Sud-Est.

Deși subspecia este protejată prin legile de conservare din Indonezia, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) estimează că cel puțin 85% din habitatele lor se află în afara zonelor protejate. Conform estimărilor din 2017, populația de elefanți sălbatici de Sumatra era de doar 1.724 de indivizi.

Elefanții de Sumatra nu doar că împart habitatele cu specii la fel de rare de tigri, rinoceri și urangutani, dar obiceiurile lor alimentare dispersează semințe și contribuie semnificativ la sănătatea generală a ecosistemelor lor. Dacă elefanții ar fi eliminați sau împiedicați să cutreiere vastele ecosisteme ale Sumatrei, aceste ecosisteme ar deveni în cele din urmă mai puțin diverse și s-ar putea chiar prăbuși din cauza sărăcirii excesive – riscăm să pierdem atât subspecia maiestuoasă în sine, cât și ecosistemele fragile în care a prosperat odinioară.

Amenințări

Principalii factori care amenință elefanții de Sumatra sunt interconectați, despăduririle fiind în prim-plan. Din cauza ratelor rapide de despădurire din Sumatra, care împing elefanții în teritoriile umane și pe terenurile agricole, apar conflicte om-faună sălbatică și pot duce la vânătoarea și uciderea elefanților.

Pierderea acoperirii forestiere face, de asemenea, elefanții mai vulnerabili la braconaj și fragmentează și mai mult populațiile care nu se pot reproduce sau hrăni cu succes ca rezultat.

Despăduririle

Insula indoneziană Sumatra are unele dintre cele mai grave rate de despădurire din Asia, în principal din cauza industriilor comerciale de hârtie și a plantații de palmier de ulei. Pentru a înrăutăți situația, pădurile din Sumatra sunt formate și din sol de turbă adânc, o sursă masivă de carbon care eliberează gaze cu efect de seră în atmosferă pe măsură ce copacii sunt tăiați.

Studiile arată că Sumatra a pierdut un total de 67.036,2 kilometri pătrați (în medie 3.721,5 kilometri pătrați pe an) între 2001 și 2018, precum și 68% din pădurile sale estice între 1990 și 2010. Pădurile de câmpie, unde trăiesc majoritatea elefanților, sunt mai vulnerabile la conversia în plantații de palmier de ulei și alte utilizări agricole, deoarece terenul este, de asemenea, ideal pentru cultivarea culturilor. Deoarece turmele de elefanți se bazează pe coridoarele forestiere pentru a migra și a se conecta între ele, distrugerea sau chiar fragmentarea habitatelor adecvate riscă, de asemenea, separarea adulților reproducători.

Astăzi, deși bogăția speciilor și acoperirea forestieră sunt, în general, mai intacte în și în jurul parcurilor naționale, peste 60% din aceste zone protejate au doar suport de bază, cu o lipsă substanțială de management pe teren.

Braconajul

Deși elefanții de Sumatra au colți mult mai mici decât cei ai elefanților africani sau chiar ai altor elefanți asiatici, aceștia reprezintă totuși surse atractive de venit pentru braconierii disperați de pe piața ilegală a fildeșului. Mai grav, deoarece doar elefanții masculi au colți, braconajul rampant creează un dezechilibru al raportului de sex care constrânge ratele de reproducere.

Elefanții asiatici sunt, de asemenea, vânați pentru hrană, iar elefanții tineri pot fi îndepărtați din sălbăticie pentru a fi folosiți în operațiuni ilegale de exploatare forestieră și în scopuri ceremoniale.

UNESCO a inclus situl Patrimoniului Mondial al Pădurilor Tropicale din Sumatra (care cuprinde trei parcuri naționale: Parcul Național Gunung Leuser, Parcul Național Kerinci Seblat și Parcul Național Bukit Barisan Selatan) pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol din 2011, din cauza amenințărilor braconajului.

Conflictul om-faună sălbatică

Despădurirea și pierderea habitatelor adecvate pentru elefanți au dus la o creștere a conflictelor om-elefant în Sumatra. În căutare de hrană, elefanții intră în mod regulat în așezările umane, călcând culturile și, uneori, chiar prezentând un pericol pentru oameni. În comunitățile sărace, unde culturile sunt valoroase, localnicii pot riposta prin vânătoarea și uciderea elefanților care reprezintă o amenințare.

Provincia Aceh din Sumatra reprezintă cel mai mare habitat pentru elefanți de pe insulă, deși populația a continuat să scadă din cauza conflictelor frecvente cu oamenii. Datele din perioada 2012-2017 din 16 districte din Aceh sugerează că aproape 85% din conflicte apar din cauza „distanței față de așezarea umană”, în timp ce puțin peste 14% au fost atribuite „pierderii pădurii primare”.

Ce putem face

Ca răspuns la factori precum braconajul, pierderea habitatului și conflictul om-elefant care continuă să amenințe elefanții de Sumatra, organizațiile de conservare a faunei sălbatice, oamenii de știință și conservatorii lucrează la dezvoltarea de strategii pe termen lung și cercetări pentru a-i ajuta să fie salvați.

Multe dintre aceste probleme sunt interconectate – de exemplu, construirea mai multor drumuri și zone dezvoltate în interiorul habitatelor consacrate ale elefanților facilitează accesul braconierilor la animale, oferind în același timp mai multe oportunități pentru conflicte între elefanți și oameni. În unele cazuri, rezolvarea unei probleme poate duce la rezolvări și în altele.

Protejarea habitatului elefanților

Crearea de parcuri naționale și alte zone de conservare ajută la protejarea habitatelor elefanților și la oferirea de surse de locuri de muncă durabile pentru localnici, deoarece peisajele protejate necesită rangeri să patruleze și să supravegheze pădurile în care trăiesc elefanții.

De asemenea, este necesar un sprijin suplimentar din partea guvernului indonezian în ceea ce privește stabilirea de legi care să împiedice companiile de palmier de ulei și industriile forestiere să profite de pe urma pădurilor. Parcul Național Tesso Nilo, de exemplu, a înființat în 2004 unul dintre ultimele blocuri forestiere rămase suficient de mari pentru a susține o populație viabilă de elefanți de Sumatra. Parcul, deși acoperă doar un sfert din suprafața propusă de guvernul local, a reprezentat unul dintre primii pași importanți în protejarea speciilor pe cale critică de dispariție din Sumatra.

În special în zone precum Riau, unde exploatarea forestieră și plantațiile de palmier de ulei au cauzat unele dintre cele mai grave rate de despădurire, organizații locale precum Fundația Rimba Satwa luptă împotriva construirii de noi drumuri și dezvoltării care continuă să amenințe habitatul rămas. Au fost chiar construite tuneluri pentru elefanți pentru a-i ajuta să traverseze zonele care se intersectează cu drumurile.

Stoparea braconajului și a comerțului ilegal cu animale sălbatice

Protejarea habitatului elefanților nu este întotdeauna suficientă; este, de asemenea, esențial să protejăm animalele în sine. Nu este neobișnuit să vezi echipe de conservare patrulând pădurile din centrul Sumatrei, vizând braconajul ilegal din interiorul parcurilor naționale și chiar efectuând investigații privind infracțiunile legate de faună sălbatică.

Programul UNESCO Rapid Response Facility, de exemplu, colaborează cu grupuri locale de conservare pentru a căuta capcane și lațuri în habitatele elefanților (numai în provincia Aceh, conservatorii au găsit 139 de lațuri pentru elefanți în primele cinci luni ale anului 2014 – mai multe decât în întregul an 2013).

În plus, organizații precum Global Conservation lucrează pentru a achiziționa terenuri în cadrul Ecosistemului Leuser din provinciile Aceh și Sumatra de Nord în scopul conservării, desfășurând în același timp sute de patrule anti-braconaj pentru a proteja tigrii de Sumatra, elefanții, urangutanii și rinocerii.

Reducerea conflictului om-faună sălbatică

În Parcul Național Way Kambas, care găzduiește una dintre cele mai mari populații de elefanți de Sumatra de pe insulă, oamenii care locuiesc de-a lungul limitelor parcului sunt frecvent afectați de hrănirea elefanților cu culturi. Într-un sondaj efectuat în 22 de sate din jurul parcului, oamenii au raportat, în general, atitudini pozitive față de elefanți, totuși 62% dintre respondenți au exprimat lipsă de dorință de a coexista cu aceștia.

Sondajul a constatat, de asemenea, că dorința de a coexista a scăzut atunci când elefanții erau percepuți ca fiind mai periculoși și a crescut atunci când credința în beneficiile ecologice ale elefanților era mai mare, sugerând că eforturile de îmbunătățire a practicilor de atenuare a hrănirii cu culturi și creșterea gradului de conștientizare a oamenilor cu privire la beneficiile elefanților ar putea promova conservarea lor.

Pe măsură ce tot mai mult teren în Sumatra este defrișat pentru utilizări neforestiere precum agricultura și dezvoltarea, elefanții sunt mai susceptibili să invadeze terenurile agricole și așezările umane în căutare de hrană. Astfel, echilibrarea nevoilor populației locale cu cele ale elefanților este imperativă pentru conservarea subspeciei.

Când vine vorba de strategii de atenuare a conflictelor cu fauna sălbatică, bunăstarea oamenilor care locuiesc și lucrează în Sumatra trebuie luată în considerare. Aceasta poate include oferirea de educație pentru localnici despre cum să coexiste cu elefanții, oferirea de locuri de muncă în industria conservării sau asistarea comunităților cu strategii de atenuare precum bariere fizice și avertizări timpurii de detectare. Barierele reîmpădurite și coridoarele ecologice între habitatele elefanților și așezările umane au arătat, de asemenea, promisiuni în prevenirea conflictelor suplimentare om-elefant.