„La fel ca personajele din Universul Cinematic Marvel, mulți dintre noi stricăm cu o mână și încercăm să salvăm planeta cu cealaltă. Nimeni nu este perfect, dar cu toții încercăm – așa că de ce să nu râdem despre asta și să folosim ca material pentru niște drame al naibii de bune?”
Nu m-aș fi putut regăsi mai mult în modul în care cineastul și artistul Layel Camargo și podcasterul, producătorul multimedia și artistul Thimali Kodikara descriu viața tipicului „om al climei”. Fie că este vorba de propriile mele ipocrizii bine documentate, fie de căutarea sufletească a lui Lloyd Alter despre zbor, redactorul de design al PlanetaNoastra, aproape fiecare activist, susținător sau academician pe care îl cunosc are o formă de decalaj între lumea pe care ar dori să o vadă și viața pe care o trăiește în prezent. Și totuși, atunci când emisiunile TV sau filmele descriu acești așa-numiți oameni ai climei – dacă o fac deloc – aceștia sunt invariabil prezentați fie ca idealiști enervanți, plini de sine, fie, alternativ, ca ipocriți cinici și nesinceri.
Cu siguranță există povești mai interesante de spus?
Într-adevăr, gândurile lui Camargo și Kodikara despre de ce eroii climei nu sunt sfinți formează un capitol în „Good Energy: Un Ghid pentru Scenaristică în Era Schimbărilor Climatice”, lansat recent. Creat de scriitori, pentru scriitori, ghidul acoperă totul, de la importanța povestirilor climatice și complexitățile psihologiei personajelor climatice la profiluri de personaje și idei pentru reprezentarea soluțiilor pe ecran. Potrivit prietenei mele, Anna Jane Joyner, fondatoarea și directoarea Good Energy, totul face parte dintr-un efort de a aduce scenaristica la zi cu un subiect central pentru realitatea fiecărui om care trăiește astăzi.
„În viața reală, schimbările climatice sunt peste tot în jurul nostru, așa că dacă povestea ta are loc astăzi sau în viitorul apropiat, clima face deja parte din lumea poveștii tale și a vieților personajelor”, a declarat Joyner pentru PlanetaNoastra. „Ghidul introduce o perspectivă climatică ce îi ajută pe scriitori să descopere cum să o portretizeze în moduri distractive, relevante și autentice.”
Este un proiect apropiat inimii mele – și nu doar pentru că mi s-a cerut să ofer propriul capitol pe tema menționată anterior a ipocriziei climatice. Am fost încântat să văd o gamă atât de largă de voci implicate în depășirea limitelor povestirilor climatice dincolo de clișeele obișnuite ale narațiunilor fie prea simpliste, ale doomismului apocaliptic, fie ale predicilor stânjenitoare.
Ghidul include o listă de colaboratori care seamănă puțin cu o listă a personalităților importante (plus eu!) din domeniul scrierii inteligente despre climă, al advocacy-ului și al filmului, cu contribuții de la Amy Westervelt, Rosario Dawson, Mary Annaïse Heglar, Katharine Hayhoe, Mark Ruffalo, Peter Kalmus, Kate Marvel, Bill McKibben și mulți alții. Firul roșu este argumentul că povestirea reală și eficientă despre climă va fi centrală pentru rezolvarea crizei în care ne aflăm – și că acest lucru va necesita ca scriitorii să îmbrățișeze nuanța, complexitatea, diversitatea, justiția și, da, chiar și umorul.
Proiectul s-a născut din dorința de a corecta o subreprezentare flagrantă a climei în televiziunea și filmul modern. Ca parte a pregătirilor pentru proiect, Good Energy a colaborat cu Media Impact Lab de la USC, la Centrul Norman Lear, pentru a comanda o analiză a 37.453 de scenarii de TV și film din ultimii cinci ani. USC a constatat că doar 2,8% din scenariile analizate includeau vreun cuvânt cheie legat de schimbările climatice – și în cadrul acestor scenarii, au existat doar 1.772 de mențiuni ale acelorași cuvinte.
Dar de ce se întâmplă asta? Având în vedere natura copleșitoare a crizei climatice, magnitudinea consecințelor sale sau sentimentul de anxietate larg răspândit care crește în rândul populațiilor din întreaga lume, ați crede că scenariștii ar fi nerăbdători să abordeze această problemă. Ghidul citează pe Mary Laws, scriitoare și producătoare la serialul de succes Succession, oferind o posibilă explicație:
Dar, așa cum susține ghidul, scenariștii nu trebuie (și probabil nu ar trebui) să ia totul pe umerii lor sau ai personajelor lor. Un serial sau un film nu trebuie să fie centrat pe schimbările climatice pentru a încorpora criza climatică. Și nu poate (și nu trebuie) să ofere toate soluțiile sau chiar o prezentare cuprinzătoare a problemei.
În schimb, o abordare mult mai impactantă este pur și simplu ca scenariștii să facă ceea ce știu cel mai bine – să spună povești cu adevărat bune – dar să facă asta cu înțelegerea că criza climatică este acum o parte incontestabilă a universului în care au loc acele povești. Uneori, asta va însemna să descrie o utopie ecologică. Uneori va însemna să scrie despre Armageddon. Și uneori va însemna pur și simplu să le permită personajelor să meargă cu bicicleta în loc să conducă – sau să conducă în loc să meargă cu bicicleta, dar să se simtă cam prost făcând asta. Sună cunoscut?
Luate împreună, aceste schimbări pot ajuta la atingerea unui obiectiv mult mai important. Așa cum explică Antha Williams, care conduce programele climatice și de mediu la Bloomberg Philanthropies: „Viețile noastre sunt ghidate de povești. Povestirea ne permite să empatizăm unii cu alții, să vedem noi perspective și să ne amintim că suntem cu toții conectați. Știința și datele sunt clare că trebuie să ne mobilizăm pentru a rezolva criza climatică. Dar datele singure nu sunt suficiente și nu a existat niciodată o nevoie mai mare de povestiri climatice puternice și diverse. Ghidul va fi o resursă inestimabilă pentru scriitori și creativi pentru a da viață acestor povești, atât pentru a comunica urgența acțiunii climatice, cât și pentru a inspira curaj în fața acestei crize.”
