Un studiu realizat de Serviciul Geologic al Finlandei (GTK) cuantifică ce resurse ar fi necesare pentru a construi toate mașinile electrice, turbinele eoliene, panourile solare și alte tehnologii necesare pentru a elimina utilizarea combustibililor fosili. La suprafață, raportul pare cu adevărat sumbru: pur și simplu nu există suficient material în pământ pentru a crea tot ce avem nevoie pentru a înlocui ceea ce avem. Conform rezumatului GTK:
Problema aici este că combustibilii fosili concentrează o cantitate incredibilă de energie, iar înlocuirea funcțiilor lor, pe lângă simpla propulsare a mașinilor, dar și a proceselor industriale precum producția de oțel sau îngrășăminte, va necesita înlocuirea producției de electricitate existente din combustibili fosili cu peste dublu față de puterea actuală. Aceasta înseamnă o mulțime de panouri solare și turbine eoliene, toate fiind fabricate din materiale care trebuie extrase și prelucrate. Simon Michaux, profesor asociat de cercetare la GTK, calculează, de asemenea, că necesarul de stocare a energiei pentru a gestiona intermitența surselor regenerabile a fost subestimat.
Michaux nu este primul care a remarcat că va fi nevoie de o mulțime de resurse pentru a face tranziția de la combustibilii fosili. În cartea sa „Numerele nu mint„, Vaclav Smil a scris despre amploarea tranziției la mașinile electrice:
Raportul lui Michaux a apărut la sfârșitul anului 2021, dar face vâlvă pe Twitter acum datorită unui articol Countercurrents scris de Robert Hunziker, care întreabă: Există suficient metal pentru a înlocui petrolul? (Spoiler: articolul răspunde: „Nu, nici pe departe!”
Hunziker îl citează pe Michaux dintr-un seminar spunând: „Cantitatea de metal necesară pentru a produce doar o generație de unități tehnologice regenerabile pentru a înlocui combustibilii fosili este mult mai mare decât s-a crezut inițial. Producția minieră actuală a acestor metale nu este nici pe departe suficientă pentru a satisface cererea. Rezervele minerale raportate în prezent nu sunt, de asemenea, suficient de mari.” „Doomerii” – cei care cred că nu avem nicio cale de ieșire din criza climatică și că am putea la fel de bine să renunțăm – au sărit pe această idee.
Trebuie remarcat că probabil situația nu este chiar atât de sumbră pe cât pare, și toată lumea de aici sună ca „doomer-ul” original, economistul englez William Stanley Jevons. El a scris în „Problema cărbunelui„: „Trebuie să subliniez faptul dureros că o astfel de rată de creștere va face în scurt timp ca consumul nostru de cărbune să fie comparabil cu oferta totală. În creșterea adâncimii și dificultății extracției cărbunelui vom întâlni acea graniță vagă, dar inevitabilă, care ne va opri progresul.” Nu am rămas fără combustibili fosili pentru că ne-am îmbunătățit capacitatea de a-i găsi și de a-i folosi mai eficient.
De asemenea, dacă reveniți la rapoartele reale ale lui Michaux, el nu este un „doomer”. El subliniază că nu putem continua pe drumul actual, doar electric, pentru că nu avem timp sau resurse. De asemenea, trebuie să ne schimbăm modul în care trăim.
„Fără o sursă de energie fiabilă cu un raport util ERoEI (Energia obținută la Energia investită) care să fie disponibilă pentru majoritatea populației umane, planurile pentru dezvoltarea viitoare vor trebui să renunțe la multe dintre ipotezele actuale legate de menținerea modelelor de consum existente și de complexitatea tehnologică”, a spus Michaux. „Prin urmare, ar putea fi necesară restructurarea societății și a ecosistemului industrial pentru a consuma mai puțin și pentru a stabili o nouă înțelegere îmbunătățită a interdependenței dintre materiile prime și energie.”
În discuția GTK despre opțiunile pentru un viitor fără combustibili fosili, după analizarea energiei electrice necesare, a litiului de extras, a suprafeței de teren necesare pentru biomasă și a necesarului de îngrășăminte, ei întreabă: „Provocările logistice pentru înlocuirea combustibililor fosili sunt enorme. Poate fi mult mai simplu să reducem cererea de energie și materii prime în general. Aceasta va necesita o restructurare a societății și a așteptărilor sale, rezultând un nou contract social. Este timpul să restructurăm societatea și ecosistemul industrial pentru a consuma mai puțin?”
Michaux și GTK pun aceleași întrebări și ridică aceleași probleme pe care le-am avut în discuțiile recente de pe PlanetaNoastra despre zero net: Nu există soluții ușoare. Nu putem avea toți mașini electrice; avem nevoie de mai puține mașini. Nu putem pur și simplu să electrificăm totul; trebuie să reducem cererea. Atunci nu vom avea nevoie de atât de multe metale.
