Cel mai recent raport al Grupului de lucru 3 al Grupului Interguvernamental de Experți în Schimbările Climatice (IPCC) a fost greu de digerat. După publicarea sa, am scris un rezumat, „Raportul IPCC este o rețetă pentru rezolvarea crizei climatice”, menționând că acesta a prezentat o cale a ceea ce trebuie să facem și a fost un apel optimist la acțiune. Sau, așa cum jurnalista climatică și gazda de podcast Amy Westervelt a spus în The Guardian, „Raportul a făcut un lucru absolut clar: tehnologiile și politicile necesare pentru a aborda în mod adecvat schimbările climatice există, iar singurele obstacole reale sunt politica și interesele combustibililor fosili.”
Există multă negativitate de când a apărut raportul, în special în legătură cu întrebarea dacă putem rămâne de fapt sub 1,5 grade Celsius. Dar există atât de multe motive pentru a fi optimiști, inclusiv scădere incredibilă a prețurilor energiilor regenerabile și adoptarea lor tot mai mare.
Raportul a fost, pentru mine, și un fel de confirmare. Anul trecut am scris o carte, „Living the 1.5 Degree Lifestyle„, cu subtitlul „Why individual climate action matters more than ever”. Aceasta a analizat partea cererii – ce pot face indivizii pentru a-și reduce emisiile de carbon. Același lucru face și raportul IPCC, în special în capitolul 5. Începe în forță, afirmând că „potențialul strategiilor bazate pe cerere în toate sectoarele este de 40-70% până în 2050.”
Tot în primul paragraf, autorii afirmă că „pentru a spori bunăstarea, oamenii cer servicii și nu energie primară și resurse fizice per se.” Aceasta este o perspectivă pe care am încercat să o discutăm ani de zile pe PlanetaNoastra – vechiul „vrei o gaură, nu un burghiu”. Vrei să ajungi de la A la B, nu o mașină. Vrei să nu îngheți în casa ta, nu un sistem de încălzire.
Julia Steinberger, economistă de mediu și autoare colaboratoare la raportul IPCC, îi spune lui Westervelt pentru Drilled News: „Tot ce ne trebuie sunt servicii; asta este cererea. Nu avem nevoie de consumul de energie în sine. Așa că haideți să ne gândim cum putem oferi acele servicii într-un mod mai eficient.”
Bun venit la stilul de viață de 1,5 grade. Dar este greu de realizat când societatea și economia sunt în esență configurate pentru a ne încuraja să ardem combustibili fosili și să creăm cerere pentru produse consumabile de care nu avem cu adevărat nevoie.
Cu toate acestea, așa cum am spus adesea pe PlanetaNoastra, cu alegerile corecte de design, putem reduce sau elimina dependența de combustibilii fosili. De exemplu, raportul IPCC spune: „Cererea pentru încălzirea și răcirea spațiilor depinde de materialele și designul clădirilor.” Casele Pasive combinate cu pompele de căldură pot funcționa cu cantități minuscule de energie regenerabilă. Sau, așa cum afirmă raportul cu privire la mobilitatea personală, „Diferite modalități de satisfacere a nevoilor variabile (de exemplu, spațiul stradal alocat mașinilor, autobuzelor sau bicicletelor) pot ajuta la satisfacerea nevoilor umane, cum ar fi accesibilitatea la locuri de muncă, asistență medicală și educație.”
Raportul folosește ceea ce numește o strategie de „evitare-schimbare-îmbunătățire” pentru a dezvolta opțiuni pentru diferite categorii. Astfel, folosind mobilitatea ca exemplu, ai putea „evita” condusul lucrând de acasă sau locuind într-un oraș compact; „schimba” trecând de la mașină la bicicletă; și „îmbunătăți” proiectând mașini electrice mai ușoare.
În alte categorii, arată cam așa:
Schimbările în dietă sunt un exemplu deosebit de interesant, deoarece schimbările la scară mică se pot adăuga la economii mari de carbon. Raportul afirmă: „Literatura actuală privind sănătatea, dietele și emisiile indică faptul că sistemele alimentare durabile care oferă diete sănătoase pentru toți sunt la îndemână, dar necesită acțiuni intersectoriale semnificative, inclusiv practici agricole îmbunătățite, schimbări dietetice în rândul consumatorilor și reducerea risipei alimentare în producție, distribuție, retail și consum.” Toate acestea pot adăuga până la 5,8 gigatone pe an – o parte semnificativă din decalajul de emisii. Aceasta se realizează prin consumul și creșterea mai puțină de carne roșie și produse lactate, prin ne-risipirea alimentelor și prin a nu mânca mai mult decât avem nevoie.
Raportul subliniază, de asemenea, că „implementarea acestor soluții necesită combinații de schimbări instituționale, infrastructurale, comportamentale, socio-culturale și de afaceri.” Trebuie să schimbăm modul în care trăim, muncim, cumpărăm și mâncăm. Dar toate acestea sunt realizabile cu mixul potrivit de stimulente și descurajări, folosind ceea ce ei numesc „arhitectura alegerii”, care „descrie prezentarea opțiunilor consumatorilor și impactul pe care această prezentare îl are asupra luării deciziilor de către consumatori.”
Și, bineînțeles, o mare parte din problemă are de-a face cu inegalitatea – cum primii 10% sunt responsabili pentru jumătate din carbon, cu o amprentă medie de carbon a celor mai bogați de 175 de ori mai mare decât a celor mai săraci 10%. Cei mai săraci 50% contribuie cu doar 15% din emisii.
Potrivit raportului IPCC:
Autorii sugerează că inegalitatea încurajează de fapt mai multe emisii, „unde indivizii cheltuiesc mai mult pentru a emula standardele grupului cu venituri mari”, ceea ce este cunoscut și sub numele de Efectul Veblen. Nu o să-i facem să renunțe la toate acestea peste noapte.
Mulți suferă, de asemenea, de o formă de blocaj, locuind în case în suburbii unde trebuie să conducă peste tot cu locuri de muncă la care trebuie să facă naveta. Raportul oferă o soluție pentru aceasta: digitalizarea, reducerea cantității de lucruri pe care le deținem (deoarece totul se poate face pe un telefon) și reducerea distanțelor pe care trebuie să le conducem. Aceasta a fost abordată în cartea mea și pe PlanetaNoastra, împreună cu ideea Orașul de 15 minute și relocalizarea afacerilor și serviciilor.
Este foarte greu să-i faci pe oameni să facă schimbări individuale când sistemul le face atât de dificile; nu-i poți convinge să folosească bicicletele dacă nu există un loc sigur pentru a pedala sau un loc securizat unde să le parcheze. Este mai greu să-i scoți pe oameni din mașini când politicienii intră în panică de fiecare dată când prețul benzinei crește.
Cititorii trebuie să creadă că mi-am pierdut complet mințile, sugerând că am rezolvat problema – că îi putem face pe cei 10% și 1% să-și schimbe radical modul de viață în câțiva ani. Răspund preventiv, menționând că de fapt nu este deloc atât de radical, mai ales pentru cei mai bogați oameni care au cele mai multe opțiuni.
Mai mult, am văzut schimbări întâmplându-se rapid când a lovit pandemia și ce a făcut pierderea bruscă a cererii pentru produsele lor afacerilor din petrol, gaze și aviație. Oamenii pot face acest lucru cu mixul potrivit de impulsuri (nudges), reglementări și schimbări culturale; uitați-vă ce s-a întâmplat cu fumatul.
Desigur, încă avem, așa cum notează Westervelt, companii de combustibili fosili care vor să continue forarea, companii auto care vor să continue vânzarea și politicieni care vor să-și păstreze locurile de muncă lingăjindu-și pe fiecare proprietar de casă și șofer. Dar avem și un raport IPCC care este o lectură puternică și oferă tipul de cercetare care ar putea schimba unele minți și unele voturi. Avem un plan.
Nu sunt singur în optimismul meu. Iată un fir excelent de la Auke Hoekstra, expert în energie regenerabilă.
