Toată lumea vorbește despre ținta climatică globală de 1,5 grade. Titlul din The Economist spune: „Spuneți adio la 1,5°C.” Autorul Hothouse Earth, Bill McGuire, își intitulează editorialul din The Guardian: „Ținta climatică de 1,5 este moartă – pentru a preveni catastrofa totală, Cop27 trebuie să admită acest lucru.” E&E întreabă: Lumea va rata probabil 1,5 Grade C — De ce nu spune nimeni asta?” Dar judecând după titluri, absolut toată lumea spune asta chiar acum.
Obiectivul de 1,5 grade nu este un număr intrinsec semnificativ și a fost doar unul dintre puținele numere rotunde din raportul Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Dacă raportul ar fi fost scris în Myanmar, Liberia sau Statele Unite, ținta ar fi putut fi un număr rotund de 3 grade Fahrenheit, sau -16,11 grade Celsius.
Raportul Special din 2018 privind Încălzirea Globală de 1,5°C a declarat că „limitarea încălzirii la 1,5 grade C implică atingerea emisiilor nete zero de CO2 la nivel global în jurul anului 2050”, ceea ce a fost folosit de toată lumea, de la Shell Oil la nisipurile bituminoase din Alberta, ca bilet de voie pentru a nu face nimic acum și a promite net-zero mai târziu, asigurându-ne că depășim plafonul bugetului de carbon înainte de a ajunge chiar și la 2030. Este cu siguranță timpul să renunțăm la această fantezie; când vine vorba de acțiunea climatică, 2050 este noul niciodată.
Într-o scrisoare deschisă de la Scientist Rebellion, semnată de peste o mie de academicieni, aceștia notează:
Aceștia îndeamnă „să stabilim provocarea de a restricționa creșterea temperaturii la ‘mult sub 2°C’,” dar asta înseamnă doar să ne pregătim pentru o nouă cădere.
Și așa cum a notat comentatorul șef de economie Martin Wolf în Financial Times, „adaptarea obiectivelor noastre la eșecurile noastre este o înfrângere.” Wolf spune că acest lucru va fi scump și dificil, dar concluzionează că încă o putem face: „Nimeni nu poate argumenta în mod rezonabil că acest lucru ar fi inaccesibil din punct de vedere financiar. Dimpotrivă, a nu face acest lucru ar fi inaccesibil. Suntem obligați să luptăm un război pe care pur și simplu trebuie să-l câștigăm. Nu ne putem permite, practic sau moral, să lăsăm viitorului o lume cu un climat ireversibil destabilizat, posibil chiar în viitorul apropiat. Nu ar trebui să renunțăm fără să încercăm.”
Alții concluzionează că obiectivul de 1,5 grade este pierdut. McGuire scrie în The Guardian: „Scriu acest lucru în cartea mea recentă, „Pământul Seră: Ghid pentru Locuitori”, iar în perioada premergătoare Cop27, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu a sugerat același lucru când a anunțat că nu mai există nicio cale credibilă pentru atingerea țintei de 1,5C.”
Aceasta este o denaturare nesinceră a raportului UNEP privind decalajul emisiilor. În memoriul cu Mesaje cheie, chiar următoarele propoziții sunt: „Numai o transformare urgentă la nivel de sistem poate evita o catastrofă climatică în accelerare. Raportul analizează cum să realizăm această transformare, prin acțiuni în sectoarele de aprovizionare cu energie electrică, industrie, transporturi și construcții, precum și în sistemele alimentare și financiare.” Întregul raport este despre prezentarea unei căi credibile. Este chiar acolo, scris cu roșu și verde.
Inger Andersen, directorul executiv al UNEP, nu spune nu; ea spune mergeți! “Am avut șansa noastră să facem schimbări incrementale, dar acel timp a trecut. Numai o transformare radicală a economiilor și societăților noastre ne poate salva de la o catastrofă climatică în accelerare”, a spus Anderson.
Jurnalista de mediu Amy Westervelt a nimerit exact în The Guardian: „Raportul a clarificat un lucru: tehnologiile și politicile necesare pentru a aborda adecvat schimbările climatice există, iar singurele obstacole reale sunt politica și interesele combustibililor fosili.”
Singurul motiv pentru care 1,5 grade este aproape mort este că suntem dispuși să-l lăsăm să moară pentru că menținerea sa în viață ar fi incomodă și costisitoare.
Și dacă constatările unui raport Carbon Brief sunt corecte, este mai aproape decât credem:
Dar ei scriu și: „Este important de reținut că nu este nici inofensiv să continuăm să emitem CO2 până când bugetul este depășit, nici o armaghedon instantanee dacă este depășit.” Nu avem nouă ani pentru a petrece, așa cum va fi interpretat acest lucru.
Ei continuă: „Reducerea emisiilor drastic și rapid acum va oferi oricărui buget rămas o durată de viață mai lungă, precum și timp și spațiu pentru a implementa modalități existente și noi de limitare a emisiilor care sunt echitabile pentru toți.”
În plus, 380 sau 260 gigatone reprezintă o eroare de rotunjire, o estimare informată într-un interval de probabilități, motiv pentru care trebuie să acționăm energic și rapid chiar acum. Așa cum postează pe Twitter omul de știință climatic Peter Kalmus:
El a continuat: „Dacă am fi raționali, am pune capăt agriculturii industriale de bovine și am fi pe cale să punem capăt industriei aviației în 2023. Am dezvolta, de asemenea, un tratat internațional pentru a nu mai demara noi proiecte de combustibili fosili și am naționaliza și raționaliza combustibilii fosili pentru a proteja clasa muncitoare.”
„Aceasta este gravitatea urgenței în care ne aflăm… pur și simplu prea puțini oameni își dau seama încă, așa că ideea de a renunța la zborul cu avionul pare prea radicală pentru majoritatea oamenilor. Dar din perspectiva mea, este nebunesc de iresponsabil să continuăm să zburăm ca și cum nu ar fi nicio problemă, în timp ce lumea arde.”
„În cele din urmă, o eroare fatală în orice țintă de temperatură este presupunerea implicită, dar foarte puternică, că ținta este cumva ‘sigură’. În mod clar, am depășit DEJA nivelurile sigure. Presupunerea ‘sigură’ a contribuit, de asemenea, masiv la inacțiune. 1,5°C NU va fi sigur – rețineți cuvintele mele.”
Înapoi în The Economist, aceștia spun că este timpul pentru o doză de realism: „Mulți activiști sunt reticenți să admită că 1,5°C este o cauză pierdută. Dar a nu face acest lucru prelungește greșelile făcute la Paris, unde guvernele lumii au adoptat un obiectiv herculean fără niciun plan plauzibil pentru a-l atinge. Delegații reuniți în Egipt ar trebui să fie învățați de eșec, nu amăgiți de speranțe false. Trebuie să fie mai pragmatici și să înfrunte unele adevăruri dure.”
Așa cum au remarcat toți, de la Andersen la Kalmus, adevărul dur este că trebuie să luăm decizii dificile chiar acum, în loc să lăsăm pur și simplu ca 1,5 grade să treacă pe lângă noi pentru că este prea scump sau incomod. Nu avem 27 de ani pentru a ajunge la net-zero sau nouă ani pentru a epuiza bugetul de carbon – momentul să acționăm este acum.
