M-am născut în Mumbai, o patrie adoptată de bunicii mei paterni. În 1947, au fost nevoiți să fugă din Lahore, acum în Pakistan, din cauza partajării Indiei. Partajarea a dus la una dintre cele mai mari migrații în masă pe care lumea a văzut-o vreodată. Patrusprezece milioane de oameni au devenit refugiați peste noapte și se raportează că aproape două milioane au fost măcelăriți în conflictul care a urmat.
Peste noapte, întreaga mea familie a rămas fără casă și fără bani și a trebuit să o ia de la capăt. În timp ce o ramură a familiei s-a mutat în New Delhi, bunicii mei paterni s-au mutat mai întâi în Kolkata, iar apoi în Mumbai în anii 1950, capitala financiară cosmopolită a Indiei. Și-au reconstruit viețile, adaptându-se la un nou oraș, dar nu și-au uitat niciodată rădăcinile, păstrându-și tradițiile cu ei, pe care le-am asimilat de-a lungul anilor. Iată ce am învățat.
Mănâncă o masă sănătoasă
Bunica mea paternă, barima, nu a uitat niciodată aromele copilăriei sale. A crescut în Amritsar și, ca fată tânără, a învățat să gătească de la mama ei. Palatul ei intransigent dorea să reproducă mâncarea proaspătă și sănătoasă din statul său natal, Punjab, cunoscut ca „grânarul Indiei”, în casa sa adoptivă.
Condimentele au fost elementul de bază al mâncării noastre gătite lent, o caracteristică comună în toată țara. De peste o jumătate de secol, familia noastră comandă condimente uscate de la același vânzător care le procurează din diferite regiuni unde se cultivă condimente. Barima făcea, de asemenea, ghee, iaurt, murături și deserturi acasă. A existat întotdeauna o abundență de fructe, legume și nuci disponibile pentru o gustare sănătoasă. Și mesele au fost întotdeauna luate la masa noastră mare de epocă, la o oră fixă, niciodată stând prăbușiți în fața televizorului sau uitându-ne la telefon. Încă mâncăm întotdeauna împreună la masă, în mare parte mâncare proaspătă gătită acasă, savurând rețetele transmise de zeci de ani.
Menține o garderobă impecabilă, minimalistă
Generațiile bunicilor și părinților mei au fost mai frugală decât a noastră, văzând penuria în anii de după partajare. Barima a trăit după cuvintele iconicei designere britanice Vivienne Westwood, „Cumpără mai puțin, Alege bine și Fă să dureze.” Garderoba ei era un studiu în minimalismului. Deținea câteva sari și salwar kameez, poate o poșetă sau două și doar câteva perechi de pantofi și sandale.
De fiecare dată când își purta hainele, se întorcea acasă pentru a le verifica de pete sau uzură. Fiecare piesă era spălată cu grijă manual, apretată și călcată profesional de dhobi-ul din cartier. Aveam o mașină de cusut acasă și deținea un frumos set de cusut, reparându-și propriile haine.
Nu cumpăra ceea ce nu avea nevoie și nu păstra ceea ce nu mai necesita, oferind sau donând haine pre-purtate. A purtat un singur șir de perle toată viața, în ciuda întregii averi pe care a avut ulterior norocul să o aibă. Și totuși, a fost întotdeauna cea mai bine îmbrăcată, dezvoltând un stil clasic, atemporal, pe care încerc să îl replic.
Urmează o rutină simplă de frumusețe
Rutina de frumusețe a bunicii mele era simplă, dar eficientă. Își masa fața cu cremă Charmis timp de 10 minute înainte de duș și își ungea pielea și părul după baie. A urmat acest program zeci de ani, menținându-și tenul moale și culoarea și textura părului fără a recurge la ritualuri complexe.
Urmărind-o ani de zile cu fascinație, m-am îndrăgostit de îmi ung propria piele și păr, un obicei pe care l-am adoptat cu plăcere. Ceea ce îmi place este cât de simplu este într-o epocă a rutinelor complicate de îngrijire a pielii și a părului. Mai mult, mă minunez de cât de eficiente sunt ritualuri precum abhyanga, sau auto-masajul ayurvedic. Și cel mai important, am învățat cât de valoroasă este consecvența în obiceiurile bune din viața ta, mai ales pe măsură ce îmbătrânești.
Puterea credinței
După baie, bunica mea stătea întotdeauna cu mala japa (mătănii) și cărțile sale de rugăciune și se ruga o oră. Chiar până la sfârșit, nu a renunțat niciodată la programul sau la credința sa. În vremuri de criză și frică, credința m-a ajutat. După ce am traversat pandemia și acum ne confruntăm cu schimbările climatice, care amenință viitorul vieții pe planetă, avem nevoie să avem credință care să ne ancoreze și să ne motiveze să facem mai bine.
Fie că sunt plimbările de dimineață care m-au conectat la lumea înconjurătoare sau ritualurile mele de meditație acasă, timpul pe care îl petrec reflectând și regrupându-mă mă ajută să schimb cursul dacă este necesar sau să merg înainte cu toată viteza pentru a înfrunta viața direct.
