În 2018, administrația Trump a făcut o mișcare controversată: a impus tarife pe importul de oțel și aluminiu. La acea vreme, am remarcat că acest lucru ar dăuna climei, deoarece aluminiul este, în esență, „electricitate solidă”. O mare parte din electricitatea folosită pentru producerea aluminiului în SUA este generată pe bază de cărbune și are o amprentă de carbon de 18 tone de dioxid de carbon per tonă de aluminiu, în timp ce aluminiul „verde” fabricat în Islanda sau Norvegia are o amprentă de sub patru tone de CO2 per tonă de aluminiu.
Nimeni nu este în mod deosebit mulțumit de aceste tarife. Industria berii spune că au costat miliarde și l-a sfătuit pe actualul președinte Joe Biden că „tarifele se răsfrâng asupra întregului lanț de aprovizionare, crescând costurile de producție pentru utilizatorii finali de aluminiu și afectând în cele din urmă prețurile de consum”.
Organizația Mondială a Comerțului (OMC) nu a fost nici ea mulțumită și a decis recent că tarifele, impuse de fostul președinte Donald Trump în numele „securității naționale”, sunt nejustificate. Potrivit Bloomberg, „panelul OMC a declarat că pretențiile SUA privind securitatea națională ‘nu sunt justificate’, deoarece nu au fost ‘luate în timp de război’ sau altă urgență în relațiile internaționale. Panelul de trei experți în comerț a dat dreptate Chinei, Norvegiei, Elveției și Turciei și a încurajat SUA să-și alinieze măsurile cu obligațiile sale din OMC. A fost o critică la adresa unei politici care a căzut sub deviza politică a lui Trump ‘America First’.”
Surprinzător, administrația Biden a spus OMC să nu-și facă probleme, deoarece muncitorii din industria oțelului sunt mari susținători atât ai lui Biden, cât și ai tarifelor.
„Administrația Biden este angajată să păstreze securitatea națională a SUA asigurând viabilitatea pe termen lung a industriilor noastre de oțel și aluminiu și nu intenționăm să eliminăm taxele din Secțiunea 232 ca rezultat al acestor dispute”, a declarat Adam Hodge, purtător de cuvânt al Reprezentantului Comercial al SUA, într-o declarație, relatează Bloomberg. Și OMC nu poate face mare lucru în privința asta.
Mult oțel american este fabricat din deșeuri metalice în cuptoare cu arc electric, deci nu este mult mai murdar decât oțelul fabricat în alte părți ale lumii. Aluminiul este o altă poveste din cauza sursei de electricitate; aluminiul fabricat în Norvegia sau Islanda este mult mai curat. Aluminiul canadian a fost exceptat de la tarife în 2020 deoarece industria nord-americană este atât de integrată, deși cu cote, și devine chiar mai curată datorită noului proces Elysis care elimină anodul de carbon, înlocuindu-l cu anozi „inerți”.
Cea mai mare problemă cu uzinele americane de aluminiu este că sunt vechi și, potrivit lui Phil McKenna de la Inside Climate News, emit mult mai multă poluare climatică decât omologii lor din străinătate. Și nu este vorba doar de dioxidul de carbon provenit de la electricitate—ele sunt, de asemenea, mari emițători de perfluorocarburi (PFCs).
McKenna a scris:
Uzina Century Aluminum din Kentucky a pompat 24 de tone de PFCs în 2021; uzina Century din Islanda emite PFCs la o rată de șase ori mai mică. Uzinele vechi emit mult mai mult decât uzinele noi.
Am descris anterior cum procesul Hall-Héroult generează dioxid de carbon: oxidul de aluminiu, sau alumină, este pus într-o cuvă plină cu criolit topit, un mineral halogenurat, și fluorură de sodiu-aluminiu. Stimulând acest amestec cu electricitate, acesta descompune alumina în aluminiu și oxigen, care se combină cu carbonul din anozi pentru a produce dioxid de carbon. Dar electricitatea reacționează și cu criolitul dacă nivelul de alumină scade prea mult, eliberând fluorură de hidrogen, care reacționează cu anozii de carbon pentru a produce perfluorocarburi (PFC) CF4.
Nimeni nu a considerat acest lucru o problemă majoră, deoarece PFCs erau considerate non-toxice, dar acum știm altfel. McKenna a scris: „În 2019, 7.510 tone metrice au fost emise din producția globală de aluminiu, conform unui studiu publicat anul trecut în Journal of Geophysical Research – Atmospheres. Aceasta echivalează cu emisiile anuale a 12,5 milioane de automobile, conform EPA.”
Articolul foarte lung și bine documentat al lui McKenna a inclus un anumit scepticism cu privire la faptul dacă tehnologiile Elysis și alte tehnologii cu anozi inerți vor elimina emisiile de CO2 și PFCs din producția de aluminiu. Noi am fost entuziaști în privința asta, dar McKenna l-a citat pe consultantul Barry Welch, profesor de inginerie chimică la Universitatea New South Wales din Sydney, Australia, care a spus: „Nu se va întâmpla niciodată. Probabil s-au cheltuit cel puțin 2 miliarde de dolari pe cercetarea anozilor inerți în toate laboratoarele de top din lume și încă au aceeași problemă pe care au avut-o după primul an.”
Toate acestea ne readuc la punctul pe care încercăm să-l subliniem: Nu există așa ceva ca aluminiul fără emisii de carbon pentru că înainte de a ajunge la noua și sofisticata uzină de topire, săpăm bauxită din pământ și separăm alumina de nămolul roșu toxic.
Așa cum __PLACEHOLDER_ID_3__Carl A. Zimring a scris__END_PLACEER__ în cartea sa „Aluminum Upcycled”: „Pe măsură ce designerii creează bunuri atractive din aluminiu, minele de bauxită de pe planetă își intensifică extracția de minereu cu costuri durabile pentru oameni, plante, animale, aer, pământ și apă din zonele locale. Upcycling-ul, în absența unei limite superioare pentru extracția de material primar, nu închide buclele industriale atât de mult pe cât alimentează exploatarea mediului.”
Trebuie să ne îmbunătățim reciclarea, să reducem utilizarea aluminiului pentru ambalaje de unică folosință, să reducem greutatea noilor noastre vehicule electrice sofisticate pentru a utiliza mai puțin, și să punem o limită producției de aluminiu nou. Acesta ar putea fi singurul mod de a reduce emisiile și distrugerea mediului cauzate de acesta.
Dar trebuie, de asemenea, să eliminăm tarifele care promovează producția de aluminiu în uzinele americane vechi și poluante, când acesta ar putea proveni în schimb din uzine mai noi, situate acolo unde există energie hidroelectrică curată. Emisiile de carbon nu recunosc granițele, și nici producția de aluminiu nu ar trebui.
