Găsirea de soluții pozitive, solide din punct de vedere științific, pentru criza climatică este o chestiune urgentă, așa că ar trebui să fie încurajator să știm că unele dintre cele mai prestigioase instituții de cercetare din lume lucrează la această problemă. Dar ce se întâmplă atunci când aceste instituții acceptă bani de la companiile de combustibili fosili care au cauzat criza în primul rând?
Un studiu recent publicat în Nature Climate Change a analizat rezultatele atunci când centrele universitare de energie au acceptat donații semnificative de la companii implicate în producția de gaze naturale.
„Opiniile centrelor academice de energie față de tipurile de combustibili variază în funcție de sursele de finanțare”, au declarat co-autorii studiului, Xinming Du și Anna Papp, pentru PlanetaNoastra, într-un e-mail. „Centrele finanțate predominant de combustibili fosili sunt pozitive față de gazul natural. Centrele mai puțin finanțate de combustibili fosili sunt mai neutre față de gazul natural și pozitive față de energia solară și hidropower.”
Aer fierbinte
Echipa de cercetare și-a bazat constatările pe peste 1.700 de rapoarte și lucrări publice de la 26 de centre universitare majore de energie din SUA, Regatul Unit și Canada. Douăzeci și trei dintre ele nu au avut finanțatori majori din domeniul combustibililor fosili și au servit drept grup de control. Trei dintre ele, însă, au listat companiile de combustibili fosili ca finanțatori majori, și sunt nume mari:
- Centrul de Politică Energetică Globală al Universității Columbia primește bani de la Tellurian și Occidental Petroleum.
- Inițiativa Energetică a MIT acceptă fonduri de la Eni, ExxonMobil, Shell, Chevron și Equinor.
- Institutul Precourt pentru Energie al Universității Stanford este susținut de ExxonMobil, Shell și TotalEnergies.
Pentru a evalua modul în care acești bani ar putea influența publicațiile acestor centre, echipa de cercetare a efectuat o analiză a sentimentului pentru 1.168.194 de propoziții din 1.706 rapoarte.
„Scorul de sentiment detectează emoțiile, iar un scor mai mare înseamnă o pozitivitate mai mare”, explică Du și Papp.
Au descoperit că cele 23 de universități fără fonduri declarate din combustibili fosili au vorbit favorabil despre gazul natural, dar au vorbit mai favorabil despre energia solară și hidropower. Cele trei universități finanțate de combustibili fosili, însă, au avut scoruri de sentiment față de gaz mai mult decât duble față de celelalte universități și au scris mai pozitiv despre gaz decât despre energia solară sau hidropower.
„Amploarea sentimentului pozitiv față de gaz este indistinguibilă de cea a American Gas Foundation și a American Gas Association, al căror scop explicit este promovarea industriei gazelor”, notează autorii studiului în articol.
Un exemplu de articol care exprimă un sentiment pozitiv despre gazul natural a fost publicat de Inițiativa Gazului Natural Stanford în martie 2017. În „Costurile dezvoltării fără combustibili fosili”, autorul a scris: „Cea mai mare provocare este convingerea investitorilor și guvernelor că o nouă centrală electrică pe gaze naturale poate fi competitivă economic cu o nouă centrală pe cărbune.”
Autorii studiului au analizat, de asemenea, tweet-urile diverselor centre energetice și au descoperit că acestea erau mai favorabile față de finanțatorii lor atunci când îi menționau pe nume.
De exemplu, pe 2 septembrie 2014, Columbia U Energy (@ColumbiaUEnergy) a postat pe Twitter: „Mulțumim lui Ben van Beurden @shell și celorlalți vorbitori uimitori ai noștri pentru un eveniment grozav și informativ în această după-amiază @columbia.”
@StanfordEnergy a fost cel mai pozitiv online despre finanțatorii săi, retweetând un tweet de greenwashing de la @exxonmobil din 2018 care spunea: „Suntem bucuroși să ne alăturăm Alianței Strategice Energetice a Universității Stanford pentru a îmbunătăți accesul global la energie, securitatea și tehnologia, reducând în același timp impactul asupra mediului. Acest lucru se adaugă celor 8 miliarde de dolari cheltuiți de noi pentru soluții energetice cu emisii mai mici din anul 2000.”
Autorii studiului oferă câteva cuvinte de precauție cu privire la constatările lor. Rezultatele nu indică faptul că fiecare publicație de la centrele finanțate de combustibili fosili a fost mai favorabilă gazului natural și nu implică neapărat că centrele au adoptat un ton mai pozitiv în medie din cauza finanțării. Este posibil, în schimb, ca firmele de combustibili fosili să fi căutat aceste centre deoarece acestea erau deja mai favorabile gazului natural.
Mai mult, constatările nu ar trebui folosite pentru a arunca îndoială asupra publicațiilor științifice reale despre criza climatică.
„Studiul nostru subliniază că factorii de decizie politică ar trebui să «asculte știința obiectivă»”, spun Du și Papp. „Cercetarea publicată de centrele energetice sub formă de rapoarte și documente tehnice (whitepapers) nu trece prin procesul obișnuit de evaluare inter pares (peer-review) necesar pentru revistele academice. Prin urmare, este important pentru public și factorii de decizie politică să se bazeze pe lucrările evaluate inter pares cu informații clare despre potențialele conflicte de interese.”
Un combustibil de tranziție către nicăieri
De ce contează dacă centrele universitare adoptă o poziție mai favorabilă față de gazul natural în lucrările neevaluate inter pares? Gazul natural este compus în proporție de aproximativ 75 până la 90% din metan, care este un gaz cu efect de seră extrem de puternic, având un potențial de reținere a căldurii de 86 de ori mai mare decât dioxidul de carbon în primii săi 20 de ani în atmosferă. În SUA, 80% din creșterea metanului între începutul anilor 2000 și 2017 a provenit din operațiunile cu combustibili fosili. Dacă centrele energetice de la universități prestigioase publică conținut favorabil gazului natural, acest lucru poate contribui la ceea ce o lucrare din 2020 în Global Sustainability, citată de Du, Papp și colegul lor co-autor de la Universitatea Columbia, Douglas Almond, numește „discursuri de întârziere climatică”.
Lucrarea din 2020 susține că „tactica timpurie a industriei de negare totală a schimbărilor climatice antropice a evoluat de atunci în «discursuri de întârziere climatică» mai nuanțate, în care industria promovează acum «soluții non-transformatoare», redirecționează responsabilitatea pentru schimbările climatice și afirmă că progresele tehnologice majore sunt «chiar după colț»”, explică Almond, Du și Papp. „Acest lucru împiedică tranziția către sursele actuale de energie regenerabilă, cum ar fi energia solară și eoliană.”
Astfel de mesaje ar putea avea un impact deosebit venind de la centre universitare.
„Aceste centre energetice sunt asociate cu universități de cercetare prestigioase, așa că publicul și factorii de decizie politică pot acorda o valoare considerabilă rapoartelor lor”, spun Du și Papp. „În același timp, legăturile financiare dintre instituțiile academice și corporații sunt greu de urmărit.”
Studiul în sine este „descriptiv”, așa că nu cere direct acestor centre să rupă legăturile cu donatorii lor din domeniul combustibililor fosili. În schimb, Du și Papp se concentrează pe transparență, argumentând că aceste centre ar trebui cel puțin să-și declare finanțatorii în toate lucrările publicate și la evenimentele deschise factorilor de decizie politică și presei. Mai mult, academicienii sau alții asociați cu aceste centre ar trebui să declare orice conflict de interese atunci când oferă consiliere politică.
Cu toate acestea, o mișcare în creștere îndeamnă universitățile să înceteze să mai accepte bani de la combustibili fosili, iar pentru ei, noua lucrare este o lecție obiectivă despre motivul pentru care.
„[A]șa ajungeți la narative despre gaz ca un combustibil de tranziție, gazul fiind de fapt parte a tranziției de la combustibilii fosili, chiar dacă el însuși este un combustibil fosil”, declară Thom Hersbach, electrochimist la Universitatea Stanford, pentru PlanetaNoastra, într-un interviu. „Cred că, dacă scopul tău este să faci știință climatică credibilă, articolul de aici demonstrează foarte clar că nu ar trebui să fii plătit de oamenii care cauzează schimbările climatice și profită de pe urma lor.”
Cercetare fără combustibili fosili
Hersbach este organizator în cadrul grupului Coaliția pentru o Adevărată Școală de Sustenabilitate al Universității Stanford. Coaliția dorește ca Școala de Sustenabilitate Doerr de la Stanford – lansată recent pe 1 septembrie 2022, cu Institutul Precourt pentru Energie acum sub umbrela sa – să nu accepte noi donații de la companiile de combustibili fosili. În prezent, aceasta primește bani de la BP, Chevron, Saudi Aramco, Shell și Total, printre altele.
Alexi Lei Lindeman, studentă în primul an la Stanford și organizatoare a coaliției, spune că a fost atrasă de universitate tocmai datorită noii școli. Lindeman, care a crescut și ea în California, spune că își amintește încă primul „zi de fum” din liceu, când fumul de la incendiile de vegetație a făcut nesănătos să iasă afară.
„Privind în urmă, a fost în fiecare an după aceea”, își amintește ea. „Există întotdeauna un sezon al fumului.”
Faptul că a fost martoră la această transformare în cei patru ani între începutul liceului și începutul facultății a motivat-o mai mult să găsească o soluție la criza climatică. Acesta a fost, parțial, motivul pentru care a fost dezamăgită când a aflat că Școala Doerr va accepta fonduri din partea combustibililor fosili.
„[A]sta a fost un fel de șoc pentru mine”, spune ea.
Dincolo de Stanford, a apărut o mișcare studențească sub steagul Cercetare Fără Combustibili Fosili. Grupul a circulat o scrisoare deschisă prin care solicită universităților din SUA și Regatul Unit să înceteze să mai accepte bani de la combustibili fosili pentru cercetare. Până acum a fost semnată de peste 800 de persoane din peste 130 de instituții, inclusiv Almond.
„Credem că această finanțare reprezintă un conflict inerent de interese, este antiteză cu valorile academice și sociale fundamentale ale universităților și susține greenwashing-ul industriei”, se arată în scrisoare. „Astfel, compromite integritatea instituțională de bază a universităților, libertatea academică și capacitatea lor de a aborda urgența climatică.”
Răspunsul universităților
Ca răspuns la preocupările ridicate de studiul lui Almond, Du și Papp, Inițiativa Energetică a MIT a negat că finanțatorii săi ar fi influențat conținutul publicațiilor sale.
„Fiind un program de cercetare și educație, salutăm revizuirea tuturor publicațiilor noastre și apreciem conversațiile solide despre munca noastră. Informațiile despre membrii Inițiativei Energetice a MIT (MITEI) sunt disponibile public la https://energy.mit.edu/membership/, precum și prin diverse anunțuri individuale ale membrilor pe care aceștia le-au postat de-a lungul anilor pe site-urile lor și în publicația Energy Futures, pe care MITEI o produce. Toată munca pe care o facem la MITEI este publicabilă. Rapoartele noastre de cercetare sunt munca facultății, personalului și studenților de la MIT, fără nicio influență – nicio aprobare sau respingere, nicio supraveghere, nicio oportunitate de a accepta sau respinge constatări – din partea niciunui finanțator, fie că sunt membri MITEI sau nu”, afirmă inițiativa într-o declarație trimisă prin e-mail către PlanetaNoastra. „Așa cum a fost prezentat în Planul de Acțiune Climatică al MIT în 2015 și din nou în Fast Forward: Planul de Acțiune Climatică al MIT pentru Deceniu, lansat în primăvara anului 2021, MIT urmează o cale de angajament cu o gamă largă de industrii, guverne, filantropi și alți parteneri, ca parte a unei strategii instituționale mult mai ample de a ajuta la dezvoltarea și implementarea soluțiilor la scară largă pentru decarbonizarea economiei globale cât mai rapid posibil.”
Centrul de Politică Energetică Globală al Universității Columbia și-a susținut, de asemenea, integritatea publicațiilor sale și a indicat divulgarea transparentă a surselor sale de finanțare pe site-ul său.
Nici Școala de Sustenabilitate Doerr de la Stanford, nici Institutul Precourt pentru Energie nu au răspuns solicitărilor de comentarii. Cu toate acestea, pe 12 decembrie, Președintele Stanford, Marc Tessier-Lavigne, a anunțat că va forma un comitet pentru a analiza problema finanțării din partea combustibililor fosili, bazându-se pe un tur de ascultare întreprins de Decanul Școlii de Sustenabilitate Doerr, Arun Majumdar, pe parcursul anului.
„Tranziția către un sistem energetic global sustenabil este printre cele mai mari provocări cu care se confruntă lumea astăzi”, a spus Tessier-Lavigne. „Trebuie să luăm în considerare cum să echilibrăm valoarea angajamentului larg în această muncă cu preocupările legitime legate de standardele etice ale partenerilor noștri.”
Ca răspuns, atât Hersbach, cât și Lindeman își exprimă optimismul prudent.
„Este incredibil de încurajator să vedem Școala Doerr trecând de la a spune că vor «lucra cu și accepta donații de la companiile de combustibili fosili» în mai la anunțarea acestui comitet acum”, spune Hersbach. „Această schimbare îmi indică faptul că activismul nostru determină școala să evalueze critic sursele sale de finanțare. Deși încă trebuie să așteptăm să vedem la ce concluzie ajunge comitetul, cred că crearea sa este un prim pas entuziasmant.”
Lindeman este de acord.
„Sper că această decizie a fost luată cu intenții sincere de a înțelege impactul cercetării finanțate de combustibili fosili, mai degrabă decât pentru a liniști temporar criticii”, adaugă ea. „Dacă este așa, concluzia comitetului ar trebui să fie aceeași cu a noastră: nu este loc pentru finanțarea din combustibili fosili în Școala de Sustenabilitate Doerr.”
