Toată lumea a promis să distrugă HFC-23, dar se pare că nu a făcut-o.
Vă amintiți de gaura din stratul de ozon? Anul trecut a fost mai mică decât oricând de când au început măsurătorile. Datorită Protocolului de la Montreal din 1987, 98 la sută din substanțele care distrug stratul de ozon au fost retrase de pe piață și înlocuite cu hidrofluorocarburi, sau HFC-uri, care nu distrug stratul de ozon, dar sunt gaze cu efect de seră serioase; o tonă de HFC-23 are același efect ca 11.700 tone de dioxid de carbon.
În 2016, Amendamentul de la Kigali la Protocolul de la Montreal a fost agreat și a fost ratificat de 65 de țări; scopul său este eliminarea HFC-urilor. Multe țări au promis să elimine HFC-23 până în 2017, dar un nou studiu arată că, de fapt, emisiile au crescut vertiginos. Potrivit Dr. Matt Rigby de la Universitatea din Bristol,
Se pare că provine în mare parte din China și India, ca un produs secundar nedorit al fabricării teflonului și al fabricării R-22, un agent frigorific în aparatele de aer condiționat care, de asemenea, ar trebui să fie în curs de eliminare. Este folosit ca agent frigorific și în fabricarea semiconductorilor.
Guus Velders/via
India a promis încă din 2016 că producătorii săi vor colecta și distruge tot HFC-23 din țară. Oamenii au fost entuziasmați la acea vreme, menționând: „Acest pas îmbunătățește, de asemenea, șansele ca la Protocolul de la Montreal din această săptămână să se ajungă la un acord privind o reducere globală treptată a HFC-urilor, ceea ce ar putea reduce încălzirea globală cu 0,5 grade.”
Dar nu chiar așa de repede, spune autorul principal al studiului, Dr. Kieran Stanley.
Începând cu 1 ianuarie 2020, producția și importul de R-22 sunt ilegale în multe țări, inclusiv în SUA și China. S-ar crede că acest lucru ar însemna și sfârșitul HFC-23. Poate că cineva trișează…
